sâmbătă, 26 ianuarie 2013

CĂLĂTOR ÎN TIMP...



Iubito, e aproape primăvară,
De mână n-am să te mai ţin,
O negură tăcută cade-n seară,
Cu simfonii pierdute în divin.

Să mă păstrezi iubito lângă nori,
Să-ţi plâng cu lacrimi în gradină,
Peste petele curcubeul de culori,
Să-l vezi cum vine şi se-nchină.

Pe umeri port poverile prin ani,
Sunt ale mele şi pline de păcate,
Le-oi înşira în florea de castani
Şi mugurii de verde or să crape.

Pe banca încă rece am să-ţi las,
Doar clipe ce se sting cu-n dor,
Ultim sărut pe limbile de ceas,
Prin cercul lor trecut-am călător.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!