sâmbătă, 12 ianuarie 2013

DRUMEŢIE



Pe vârfuri de munte,
Prin noaptea adâncă,
Se naşte pe frunte,
Izvorul din stâncă.

Îşi plânge tacerea,
De drum început,
Cătându-şi cărarea,
Iar codrul e mut.

Nişte nori poposesc,
Pe vârfuri de brad,
Prin stele găsesc,
Amintiri ce nu cad.

O ciută frumoasă,
Cu-n ied mititel,
Păşeste sfioasă,
Se-adapă din el.

Coboară izvorul,
În fugă semeţ,
Mi-adapă iar dorul,
Cu vis de drumeţ.

Odihna şi-o face,
La vale într-un lac,
Oglinta lui tace,
În cânt de brotac.

Cu el către vale
Şi eu mă cobor,
Cu pasu-mi de jale,
La braţ de izvor.

Pe limpede undă,
Se scaldă o lună,
Cu galben inundă,
O lume nebună.

Obosiţi călătorii,
Cu riduri pe frunte,
Păşesc iar fiorii,
Pe potecă de munte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!