luni, 14 ianuarie 2013

OM DE ZĂPADĂ....


A nimănui o clipă-n mine se mai zbate,
Cristal, curată ca un limpede izvor,
În vârf de munţi cu nori îmi fac cetate,
Tu să mă-ngropi în poalele de nor.

Ţi-oi dărui cu univers pe degete inele,
La gât să ai un colier de albe vise,
Cu mine se îneacă azi, luminile din stele
Şi spânzurate mor cuvintele nescrise.

La crucea astrelor de noapte mă închin,
Pe tâmpla ta o şoaptă-ţi cade sumbră,
Ţi-oi dărui din cer sărutul meu divin,
Tu-n palme să mă porţi,tăcută umbră.

De mă iubeşti cum te-am iubit şi eu,
Să faci cum ştii ca nimeni să nu vadă,
La chipul tău când mă închin mereu,
Tu să mă-ngropi în oameni de zăpadă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!