joi, 17 ianuarie 2013

REVINĂ LUCEAFĂR (dedicat M.E)



Zac tăcerile ascunse printre clipe efemere
Şi progenituri bastarde cu prostia pe revere,
Îmi anunta deşuchiate, prin teribilă potenţă,
Nu pot plânge în cuvinte, trebuie să am licenţă.

Pe cărarea cu prostie şi muşcând din raza lunii,
Ei se simt ca guvernează vise în păcatul lumii.
Trec prin note de manele, dans haotic fără har,
Însă pe la biblioteca, trec de loc sau foarte rar.

Tu luceafăr cunoscându-i i-ai etichetat cuminte,
Că roiau şi-n jurul tău epigoni cu lipsă minte.
Reânvie şi te-ntoarce să vezi goale a lor frunţi,
Se tot spânzură de aştri şi-s din ce în ce mai mulţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!