vineri, 11 ianuarie 2013

ŞEMINEUL ... :)))))




Te-apuci mereu în fiecare dimineaţă,
Când nici măcar cafeaua nu mi-ai dat,
Prin casa mea să faci din nou curat
Şi eu din pat să te privesc prin ceaţă.

M-ai obosit, cum ţi-ai dorit matale,
Întrega noapte n-am putut să dorm,
M-ai frământat cu sânul tău enorm
Şi-acuma s-au trezit durerile de şale.

Să-mi dai cafeaua acuma cât mai stau,
Că nu mai vreau prin ceaţă să privesc,
Ţi-oi recita poeme şi poate şi muncesc,
Hai dă-mi cafeaua,că trebuie s-o beau.

-Ia mergi şi pune de cafea iubitul meu,
Aud răstit cu glasul ei atâta de firesc,
Eu sar ca ars cu gând s-o pedepsesc,
Şi-o-mping cu capu-n micul şemineu.

Un comentariu:

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!