vineri, 25 ianuarie 2013

SUNT IZVOR....


Tu să mă ierţi iubito dacă poţi,
Să-mi dai tăcerea din lumină,
Pustii în noapte ale tale porţi,
N-or scârţâi sub luna cea senină.

Bătrânul tei e dezbrăcat şi mut
Şi-şi doarme umbra în gradină,
Prin albul de prin nori căzut,
Sperând ca pasu-mi să revină.

Cuminte stai lângă fereastră
Şi te gâdeşti de se mai poate,
S-arunci peste iubirea noastră,
Buchetele de vise-mprăştiate.

O mângâiere-a nopţilor de vis,
Eşti suflet care arde în văpaie,
Eu curg în timp şi sunt proscris,
Să te sărut cu picături de ploaie.

De-o fi să urci pe muntele cu dor,
Unde iubirea noastră a rămas,
Să mă săruţi iubito, sunt izvor
Şi-oi plânge în cuvinte fără glas.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!