luni, 14 ianuarie 2013

ULTIMUL SĂRUT...



Mai sunt doar pasul prin ecoul efemer,
Ce mai alerg prin nori, sub blânde adieri,
Păşesc tăcut cu moartea pusă pe-un rever,
La capul meu să pui buchet de primăveri.

Mă biciuieşte Cronos cu ultima lui clipă,
Născut în umbră rece, un vis călătoreşte,
Singurătatea-n noapte purtată pe-o aripă,
În inimă se-asează şi-apoi se odihneşte.

În ierburi roua nopţii, mai lăcrima uitări,
La poarta lunii bat cu resturi dintr-un vis,
Destinul mi se-ntintde cu umbra pe cărări,
Bucată sunt din noapte şi visul l-am ucis.

Un lanţ din raza lunii mă-ncătuşeză stâns,
Un stâlp de univers cu flăcări mai aprind,
Izvoarele vor plânge pe trupul meu învins,
Nu mă certa iubito e vremea să mă sting.

Cuvinte mor cu mine,în suflet le mai am,
Manta să-mi fac din ele în inimă mai sper,
Când universu-nchide luminile din geam,
Pe frunte să primeşti sărutul meu din cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!