duminică, 6 ianuarie 2013

VIN COTNAR...



Ne-am despărţit aşa-ntr-o doar,
Când soaţa sta la hală-n rând,
Eu am tivit-o spre un bar,
I-am spus ca nu-s flămând.

Voiam să mă-ncălzesc puţin
Şi-apoi eu plasele să-i car,
Dar bărmăniţa-mi puse-n vin,
Un cer cu stele de Cotnar.

Prin bar şi alţi împătimiţi,
Trudeau sorbind din păhărel,
Steluţe calde precum ştiţi,
Că are doar un Cotnarel.

Iar clipele se scurg din ceas,
Peste ecoul fără de hotar,
Nu pot să plec şi să o las,
Mai am o sticlă de Cotnar.

O rog să vrea să stea la rând,
Să-şi ia ce vrea din galantar,
Că-n neuronii mei zâmbid,
Stau agăţate stele de Cotnar.

Am lichidat ce-am mai avut,
Din din rest rămas în buzunar,
Să-nvăt să merg am început,
Împletucit prin stele de Cotnar.

Afară-i tot cuprins de seară
Şi-ncet luminile din felinar,
Pe umeri îmi puneau povară,
Lacrimi cu stele de Cotnar.

Începe-a ninge calm şi liniştit,
Lumina lunii îşi arată creasta,
Doar eu prin stele umblu răvăşit,
Că am uitat pe unde-am pus nevasta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!