vineri, 8 februarie 2013

ULTIMUL NEBUN....



Apusul meu alergă-n noapte spre lumină,
În suflet îmi cad fluturi cu lacrimă de nor,
Copiii mei tăcuţi, cresc vise prin grădină,
Iar umbra mea se-nchină potecilor de dor.

Cuvintele-mi sub clopot mai sună efemer,
Rotundă luna tristă mai bântuie-n cărare,
Ghitările se-nchină, într-un ecou stingher,
Romanţa-mi de-apus se scutură pe-o floare

Cu braţe obosite la piept mai ţin pămîntul,
Păcatele făcute, le-ascund într-un suspin,
Cu restul de la suflet voi săruta cuvântul,
Ce mi-a adus lumina la care să mă-nchin.

Cad note obosite prin tot întinsul nopţii,
Petale mici de floare prin clipe mai adun,
Cu razele de stele voi desmierda nepoţii,
Sunt păcătosul lumii,sunt ultimul nebun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!