joi, 21 februarie 2013

VÂNĂTORII....



Lingă codre verde,
Pe drumeag pustiu,
Trece biete Orban,
Vânător diliu.
Are arme-n spate
Şi vrei în zăvoi,
Vede dacă poate,
Puşte iepuroi.
Lingă ele Hunor ,
Păşea înţepat,
Că voia să-mpuşte,
Tot un urechiat.
O zbugheşte unul,
Râzănd peste câmp
Şi a tras nebunul,
Da a tras de timp.
-Eu nu trage bine,
Hunore tu scoate,
Arme de la tine,
Nimereşte poate.
-Nu poţi nimereşte,
Prea e depărtat,
Eu adânc gândeşte,
Că-i român curat.
-Poate-i iepuroaică,
Fuge ca să fete
Şi am tras la dânsa,
Ca doi bieţi orbete.
-Uite moş ce vine,
Pe drumeag la noi,
-Hai la el să-ntrebe,
Dacă-i iepuroi.
-Ionoput mai bace,
Spune tu la noi,
Cel trecut de tine,
Fusem iepuroi?
-Iepuroi fu sigur,
Zise moş zâmbind,
C-am auzit şi jur,
Aspru înjurând.
-Cum fugea săracul,
Către rug de mur,
A strigat şoldanul,
Să-l pupaţi în cur.
-Atunci iepuroaică,
Tu nu putem vedea,
Că prea rapid fugite
Şi are cur şi ea.
-Bai şogore un iepuroi,
Le spuse moş vioi,
În fuga lui către zăvoi
Şi-o fâlfâia de voi.
-Eu zău nu poate crede,
Că animal înjur,
Tu auzit şi vede,
Cum noi pupat în cur.
-Că iepuroi a fost vă jur,
L-am auzit tot anul,
Vă blestema din rug de mur,
Ca să-i beliţi cardanul.....:))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!