duminică, 31 martie 2013

TREC ANII....



Zac ascunse prin zănoage,
Frunze ce nu-s putrezite,
Iar fiinţe necrofage,
Le consumă nesimţite.
An de an se-ntâmplă asta
Striptis face un stejar,
Eu o fac doar cu nevasta,
Dar din ce în ce mai rar.
Simt miros de primăvară,
Iarăşi parcă-ntineresc
Şi privesc aşa-ntr-o doară,
La muierea ce-o iubesc.
Zâmbitor mi-aduc aminte,
Doamne câte i-am jurat,
Când eram tânăr fierbinte
Şi ea ca un şarpe-n pat.
A îmbătrânit stejarul ,
După-atâta despuiat,
Eu cu el îmi beau amarul,
Căci am fire albe-n cap.
Şi muierea-mbătrânit,
Că sunt rău să îmi tot zică,
Zău nu pot s-o mai ridic,
Plină-i rău de celulită....:)))))

UN STROP....



Un strop din mine să mai cadă,
Pe trupul tău din visul îngeresc,
Iar stele-n dansul lor grămadă,
Să-ţi spună-n şoaptă, te iubesc.

Pe trupul tău din visul îngeresc,
Să curg vioi din limpede izvor,
În ochii tăi încet să mai topesc,
Bucăţile de umbră dintr-un nor.

Iar stele-n dansul lor grămadă,
Să te învârtă peste alba noapte
Lumina lor în braţe să ne cadă,
Tăcuţi ne îngropăm prin şoapte

Să-ţi spună-n şoaptă, te iubesc,
Pe coapsa ta sărutul de la lună,
Din suflet vreau să-l mai găsesc,
În lumea mea tăcută şi nebună.

Păcat din trup al nopţilor ce vin,
Să ne îngrope-n suflet amintiri,
Un strop din astre-ţi mai închin,
Cu mângâieri de roşu trandafir.

Când voi pluti-n tăcutul univers,
Chitări să plângă nopţile senine,
Cuvânt de rătăceşte într-un vers,
Tu să-l îngropi iubito lângă mine.

FETE NOI...


Vine-o fată-n primavară
Păşind în noapte pe alei,
Eu în lumina lunii chioară
Păşeam umil prin urma ei.

Se unduia biata din şale,
Nu viseaza, nu gândeşte,
Doar păşea încet, agale
Mergând parcă împleteşte.

O opresc precum mi-i firea,
Să o pot privi mai bine
Şi-acum simt nenorocirea,
Cum coboară peste mine.

De sub masca-i tencuită
Cu zeci de culori de fard,
Mă privea mândra dulcică
Ca o maţă printr-un gard.

De sub mica ei bluziţă
Fără tivuri sau butoane,
Îmi rânjeau aşa de fiţă,
Rotund două silicoane.

O privesc precum nebunul,
Nici nu ştiu ce să mai fac,
Dar simt unul câte unul,
Cum mor fluturi în stomac.

Şi-i spânzura peste buric,
Cam atârnată o maimuţă,
Înfipt în nasul ei cel mic,
Trona verigă de caruţă.

-Spune-mi nene vrei ceva?
Mă trezesc eu întrebat…
-Spune-mi şi te-am rezolvat…
Însă eu priveam buimac.

Se tot gudura mândruţa,
În raza felinarului rebel
Şi-ncet îşi şerpui mânuţa,
Către pustiu-mi portofel.

-Nu măi fată,mergi în lume,
Îi răspund ca un tembel..
-La alte fete tu le spune:
Cât este criză sunt fidel….:))))).

joi, 28 martie 2013

CRUCEA MEA...



Cad umbre secerate de îngheţat izvor,
Poverile de fulgi îmi lacrimă pe faţă,
Sunt rătăcit în munte,cuvintele mă dor
Şi din durerea mea, o cruce se înalţă.

Pe cerul meu nu-i nici un nor să plângă,
Dar ştiu că şi seninul se termină-ntr-o zi,
Destinul rece în braţe-o să mă strângă
Şi-am să revin în lume, în vise de copii.

Iubeşte-mă iubito,asta sunt eu rătăcitorul,
Să-mi faci în munţi o cruce doar de ghiaţă,
Să se topescă lin, născând din pisc izvorul,
Sunt eu din norii albi şi-ţi lacrimez pe faţă.

Priveşte-mă tu Doamne-s umilul călător,
Când clopotele-şi bat prin nopţile senine,
Romanţele cu şoapte,ce zburdă prin izvor,
Şi lasă tu un nor să plângă pentru mine.

sâmbătă, 23 martie 2013

TREI ZILE DE FOC 3

TREI ZILE DE FOC   3   (mic jurnal)

ZIUA III    9 martie 2013

Imediat ce scap din stânsoare,cuminte şi frumos educat.îmi dau jos pantofii obosiţi.
                -Ai spus că ajungi mai pe seară,dar nu credeam să mai vii aşa târziu.
                -Am promis Rozo că vin şi-am venit.Unde mai pui că şi mi-ai dat un mărţişor pe întâi.Era musai să vin.Parcă spuneai că azi vei avea o grămadă de musafiri zic eu ,au venit?
                -Au venit pe dracu.A venit moşul ăla care lipeşte ochelari,da puţea de la el că-i gras şi transpiră ca un cal cu foi la deal.A venit şi Dan din blocul vecin,însă imediat după el şi muierea lui,cică are treabă şi nu l-a lăsat să stea de loc.Nu ştiu care dobitoc mi-a legat drept mărţişor un prezervativ de clanţă,n-ar avea parte de aprindere în patul în care se bagă.Ce să-ţi mai spun,sunt tare mâhnită.Se pare ca duducile şi-au luat măsuri de prevedere ţinându-şi masculii acăsuţă.Bachus începuse să facă naveta prin sistemul meu digestiv,din stomac în gât şi înapoi.Sughiţam pe ascuns şi înghiţeam lăcrimând tropotul aburilor bahici,însă zâmbeam cuminte.Roza cânta printre oale şi farfurii în bucătărie,de unde veneau amestecate tot felul de mirosuri, care numai bine nu-mi făceau în acele momente.Încet,încet şi cu mersul ei de şarpe umplu masa de platouri,platouaşe şi farfuriuţe de toate formele şi culorile.Rânza mea se răzvrăteşte de la arome şi-o zbughesc cu fălcile şi ochii umflaţi direct spre baie.Blestemul omului matur când muşcă o tânără de gât îmi spun.Deschisem calea eliberării pentru wisichi si-al dracu sărea din mine ca din hidrant.Rapid în baie se instală un miros de borhot ca la mat.Cu lacrimi în ochi sar şi deschid fereastra.Revoltat stomacul mai face câteva întorsături,apoi se linişteşte.Mă uit în oglindă şi bag samă că arătam ca o balegă de nou născut.Ce naiba o fi în capul meu ? mă gândesc.Îmi trag doua palme,îmi ciupesc puţin obrajii aşa cum făceau fătucile,care mai erau...,când eram eu mai tinerel pe la bal.Sângele îşi face apariţia cuminte în obraji.
                 -Deh Constantine,abia mâine trebuia să începi a număra paharele.Ai mâncat măcar ceva?Hai că acuma trebuie neapărat să-ţi revii.Are Roza leac pentru tine şi-o văd dispărând ca o fantomă spre balcon.Imediat se întoarse cu un cănoi de moare de varză,adăugând un plus de aromă la cele care tronau deja în nările mele care se făceau tot mai mici.
                 -Bea,spune ea cu o hotărâre care parcă nu mai lăsa loc de întors.Te refaci imediat şi o să fie bine.Cu o privire de cotei milog pun cănoiul la gură şi beau mai de sete,mai de nevoie. Gâlceava din stomac încetează,constat eu cu bucurie,neuronii se mai dezmorţesc şi ei,ceaţa din ochi se mai risipeşte.Brava-n tine Roza ,mă găndesc eu,eşti bună de felcer.Hopa na...se aude soneria de două ori.Să fiu tot eu la uşă?Eu trebuia să sun de două ori.Râd ca un fraier.Roza mea păşeşte tiptil în hol sondând găurica vizorului.Tot tiptil vine înapoi cu faţa toată numai zâmbet,îmi face semn să nu fac zgomot,cu degetul aşezat apăsat pe buzele alea mereu flămânde parcă.Nu mai există altă tentativă a soneriei şi nişte paşi pocniţi cu ură se aud coborând.
                 -Hahahahaha,ştii Constantine,e tinerelul ăla care a terminat masteratul la nu ştiu ce, iar acuma vinde loz în plic şi ziare.Bine că ai venit înaintea lui,că e firav încă şi   mai mult de trei minute nu sta,că-l ştiu ce poate.Măi să fie îmi zic,oare de mine ce-o fi comentând pe la alţii?Telefonul sună,răspund grăbit.
                -Ai ajuns acasă? Ai terminat de împărţit mărţişoarele? Ai mâncat? Pe la mama ai trecut?Ţi-ai cumpărat ţelină pentru reţeta aia naturistă?Te-ai oprit cu băieţii la o bere? Te-ai apucat de corectat şi scris ce mai aveai în lucru?.....Curgeau întrebările ca pâraiele primăvara...La care să răspund,că nu le mai ţineam minte pe toate....
                -Am făcut de toate.Acum merg spre casă,mă trezesc eu mormăind....
                -Ştii să nu te superi dar este ziua de naştere a Ginei şi ne-a invitat până la ţară la ea.Deci trebuie să mă duc cu fetele.Ajung mâine înapoi,să nu faci botic şi să fii cuminte.Te iubesc şi te pupicesc.Clik,a închis scurt.Roza mea prinse fiecare cuvânt ce făcuse aripi din telefon,căci se lipise bine de mine.Era toată numai zâmbet.
               -Ei da,aşa da soţie ,iubită sau cum îi spui tu.Lasă omul să mai respire aşa din când în când.E binefacere pentru sănătate.Nu ştiam asta,nici că pe Roza o preocupă sănătatea mea.Dau să înghit nodul ce mi se puse în gât.
              -Acum putem sta fără emoţii că o să vină să ne gâdile soneria,că ţii tu minte luna trecută când a venit şi era să ne prindă reparând masa din bucătărie.Noroc că aveai la tine ciocanul şi ceva cuie,că altfel ....Că altfel pe dracu mă gândesc eu.Nu ştia biata Roza că am bătut atunci trei zile covoare cu hrană rece.Nu i-am spus.Nici că vecinii rânjeau când mă vedeau defilând cu ele în spate.Asta e.A trecut.Bietul meu stomac începu a-şi cere drepturile ghiorlăind de pustietate.O privire prin farfurii mă face rapid să înteleg că duduia făcuse totul bio.Îmi împinge în faţă aperitivul frumos aşezat ca un tablou de Picasso,îmi umple un pahar cu ceva gălbui dar care mirosea binişor.
               -E ţuică originală de Rădeni,hai serveşte.Arsura perjelor îmbătrânite de dulceaţă, îmi face stomacul cât o nucă.Bună în draci ţuica.Iau repede un dop cu şuncă de Praga. Praga ,canci.Papilele mele gustative mi-au dat de ştire imediat că e din aia făcută la o carmangerie la un bloc alăturat.Proprietarul ştia bine să-i dea cărnii mirosul cu fum de plimbare.Cum adică de plimbare? Vă explic scurt.Cumpăra porcul de la ţară,îl aducea cu viză la oraş,îl îmbăta bine să nu aibă rău de înălţime şi-l cobora la subsol,unde-i asoma neaoş beregata.Apoi cu el în spinare sus la etajul patru pentru preparat.Acolo vară,iarnă din balcon ieşea mereu fum frumos mirositor.Acum îmi dau seama că Roza mea dispăruse.Revine repede însă îmbracată cu-n fel de perdea ceva prin care sînii se zburleau la mine gata,gata să mă certe.O privesc lung.Da era încă frumoasă.Formele bine conturate,sânii încă neobosiţi şi parcă gata de război,ochii jucăuşi deasupra unui năsuc rebel după adieri de primăvară şi picioarele,of picioarele alea care nu se mai terminau.
Nichiduţă începe a-mi gâdila poftele de păcat.Biata îşi tocise papucii de casă cât umbla prin faţa mea,tot făcându-se că aranjează farfuriile pe masă.Le tot învârtea aiurea.Mă trezesc cu laba poposid pe mijocul ăla de şarpe.O simt cum vibreză deşi ochii mei inventariau platoul cu sarmale.
               -Hai lasă Constantin,să te refaci cum trebuie.Dispare.Revine însă repede cu o sticlă asudată în mână de vin roşu.Mai mult negru decât roşu văd eu când toarnă în pahare şi destul de uleios.
               - Acu să te văd,Constantine,gânguri ea.Să văd ce părere ai.Duc întâi paharul mirositor,adulmec lung,gust puţin mestecând parcă bile de rulment şi-n final îi dau drumul pe gâtlej.
               - Super excelent Rozo.E foarte bun.Asta da vin.Te scoală,adică pardon,te trezeşte din morţi.
               -Păi eu ţi-am promis că pentru tine am ceva special.Nu dau la nimeni aşa ceva.Şi ţi-am mai pregătit şi alte bunătăţi.Am băgat între timp sub mustaţă nişte sarmale cu vagi urme de orez dar cu o cărniţă parcă mai roşie.O fi fost de mânzuc oare? Nu,nu cred îmi spun.Nu avea cum să fie de cal.Nu-mi crescuseră copite şi nici nu-mi venea să nechez încă.Fără nici un fel de interes ca să-mi fac treabă mă uit la ceas.Oups 23.30....
             -Vai Rozo,am uita să trec pe la mine să-i dau mâncare lui Rik,ştii căţelul ăla mititel cu care mai ies eu prin parc.Mă duc să-i dau.
             -Bine ,bine dar vii înapoi să termini de servit.
             - Sigur că vin.Ies grabit pe scări.Când cobor chiar în faţa uşii mele dau nas în nas cu Sandu.
             -Salut Constantine,de unde vii aşa grăbit?Hmmm...puţi a levănţică,de la Roza.
             -Să te ia dracu Sandule,mai încet că te aude toată scara.Tu nu vezi că eşti ameţit? Mergi acasă liniştit şi dă-i cadoul muierii.Măcar i-ai  luat ceva?
            - Da ,cum să nu...50 de roni din geantă să avem de bere.Dar tu cum n-ai fost i-am
băut singur.Mă duc.Salut.
            -Salut,zic şi intru la mine.Beleaua de căţel mârâie la mine că uitasem de el,ori că nu-i plăcea mirosul de levănţică,naiba ştie.Îi proptesc sub bot bolul cu haleală şi brusc se îmbunează.Urc sus să mai văd ce  surprize mai găsesc.
              -Na,am revenit Rozo spun,închizând uşurel uşa să nu deranjez vecinii.Roza nicăieri.O muzică plăcută se auzea în surdină din dormitor.Cred că de acolo venea şi-o iau uşurel pe note să mă conving.Bag încet capul pe crăpătura uşii.O văd cu ochii aţintiţi în tavan fredonând ritmul uşor.
             -Hai intră şi nu temai codi atâta.O să servim aici desertul.Pe o măsuţă lângă patul mare cât un vapor de mare tonaj,erau sticla de vin,tortul şi alte bâzdâgănii dulci.Mă aşez cuminte pe colţul patului privind ci jind la sticlă.Cunoscătoare Roza înşelege din prima şi-mi umple paharul.
             -Îl sorbesc de astă dată încet să-i simt bine buchetul.Roza mea se întinse ca o meduză scoasă pe uscat.Timid mă întind şi eu lăngă ea.Ea se ridică.Bă da prost mai sunt.Trebuia să stau ţeapăn pe margine mă gândesc.Cred că am înţeles-o greşit.
               -Constantine,eu sting lumina că se consumă aiurea şi dau drumul la televizor pe mute.E destulă lumina de la el.Bun aşa.Nu greşisem.Palmele mele pline de furnicaturi prindeau fiecare vibraţie a Rozei în ele.Din când în când,câte un icnet mic spărgea liniştea nopţii.Televizorul rămase deschis pe antena trei,executănd cuminte mimele politrucilor noştri.Cu ochii în tavan am rămas eu acum.
                -Vezi Constantine,te-am mirosit eu bine şi nu m-am înşelat o aud spunând cu o voce moale şi caldă,în timp ce degetele ei zburdau prin părul meu de pe coşarca pieptului.
Eu mut,nemişcat cu furnici încă prin spinare amestecam culori pe tavan.O simt cum trece peste mine ca o boare de seară,mângâindu-mă şi se dă jos din vapor.După puţin timp revine ca o lebădă plutind tăcută pe valul nopţii cu două îngheţate vafe în mînă.Simt miros de prospătură nou,semn că trecuse pe la duş.Îi presc prima dată bucile rotunde ca doi pepeni copţi ce te împigeau parcă să musti din ei.
               -Uite aici ceva de răcoreală şi sare peste mine în locuşorul ei,care mai păstra mirosul trudei.Din greşeală sau din intenţie, îngheţata plânse câteva picături printre sînii înroşiţi de dorinţă.Mă prăvălesc flămând sorbind cu nesaţ fiecare lacrimă.Nişte gemete scurte mă trezesc la realitate.Oi fi muşcat de nebun ,ori oi fi fost aspru la limbă?Oi fi folosit limba de lemn? Cine să mai ştie.Palmele ei gigaşe îmi mângâie urechile şi spinarea.Deci nu am greşit.Aruncăm îngheţatele pe măsuţă.Încordate pe spinare piciorele alea fără de sfârşit tremurau icnete ascunse.Ochii nopţii se închid şi ei deasupra noastră.
Din altă dimensiune parcă se aude ceasul deşteptător invocând noile lumini de zi.Sar ca ars din vapor tulind-o direct ăn baie.Un duş rece mă trezeşte imediat.Ies ,echiapare ca la alarmă.Din baie roşie şi zâmbind apare Roza cu un prosopel în ţeastă.Cesul arăta abia ora şase.Matinal tare.
              -Ursuleţ drăgălaş,hai să bem cafeluţa o aud eu pentru prima dată alintându-mă.
              -Ce ursuleţ Rozo,dă-l dracu de ursuleţ că ne văd vecinii.Bem cafeaua fiecare ca la el acasă.Ieşim la balcon,ne salutăm cu vecinii,că-i mai bine aşa.Am fugit,pa,şi ţuşti pe uşă cu direcţia maison.Silenţios descui şi intru cu gănd să pun repede de cafeluţă şi să ies la balcon.
              -Bună dimineaţa iubiţel.....Genunchii mei se înmoaie,fălcile înţepenesc,javra mi se gudură printre picioare.Duduca mea era deja acasă.Javra mă dădea de gol că nu mă văzuse de mult.
              -Bună bâigui eu cu juma de gură şi cu ochii în pământ.
              - Pe unde umblaşi mătăluţă toată noaptea,că eu la 24,00 am fost acasă?Ce-i cu ochii ăştia ai tăi roşii şi umflaţi?De ce pute după tine a levănţici?De ce n-ai terminat de corectat şi n-ai mai scris nimic?De ce n-ai pus ţelina la blender să faci reţeta cu mierea de albine şi aloe s-o poţi lua?De ce-ai lăsat fereastra deschisă la balcon toată noaptea?...............Erau atâtea DE CE-uri în capul meu încât refuzam să mai răspund.
               -Ţi-a trimis Gina de la ţară o balercuţă cu vin să bei şi tu 40 de pahare,că ţine la tine.Ai să bei pe dracu azi.Nu mai ai voie să te atingi de el, că eşti îmbalsămat gata.Marş la duş, să-ţi dispară duhoarea aia de bivol ce eşti.Eu trebuie să merg la muncă.Te bagi în pat şi acolo să te găsesc că te jupoi de nu te găsesc acolo când vin.Pui şi te odihneşti împieliţatule ce eşti.Ai friptură în frigider că am făcut astă noapte cât te-am aşteptat,pui mâna şi crăpi în tine.Auzi? Am plecat că-i târziu şi mi-o trage patronu....De parcă ar fi prima sau ultima oară zâmbesc cu gândul că am scăpat de belea.Iau cafeluţa şi bârşti pe balcon.
              -Neaţa la toată lumea.Toţi se uită zămbind cu milă către mine.A mea gavarise mai tare,geamul deschis....
              -Lasă nene Constantine că trece...se mai întâmplă şi la case mai mari,mă încurajează unul.Rânjea dementul ştiind că mâine voi ieşi cu covoarele la aieresit.
              -Bună ursu...Bună Constantine strigă Roza....
              -Tanti Roza nu-l fă ursuz pe nenea Constantin,aşa-i el.Ma umflă râsul ştiind că urma ursuleţ.Mi-am făcut datoria,am ieşit la balcon ,am salutat cuminte vecinii,pot să mă bag în pat şi să mă odihnesc după cum primisem directivele.A trecut.Dau drumul la televizor tot pe antena trei, mă întind liniştit.Dintr-o icoană împodobită faină c-un ştergar ţărănesc mă certa blând un sfânt nu ştiu care. Ochii mei tot mai grei primeau povara luminii tot mai puţin.Rămaseră semideschişi ca două lame de cuţit.Mă simt împlinit.Mi-am tras-o în faţa guvernului pe mute,le-am arătat că mă doare undeva de shenghenul lor.
Cam atât....:)))))))))))))
              

miercuri, 20 martie 2013

SCUZE...


Îmi cern fuga din paşii nopţii,
Alerg în vise,galbene de lună.
În ore tarzii învelesc timpul
Cu toate fărădelegile mele.
Bachus încă mai ascunde
Ramaşiţele din amintiri,
În pocalul murdar de pacate.
Cerul meu prăbuşit în fundul
Paharului gol si rece,trudind
Scuzele de a te fi părăsit.

luni, 18 martie 2013

FOCUL MEU...



Născut din foc cu paşii mei fierbinţi,
Alerg ducând un suflet să se-adape,
Tăcut mai vin prin amintiri cuminţi,
Cu mine visele care se sting în ape.

Născută eşti de prin albastrul mării,
Cu suflet rece şi-ochii de mărgean,
Să ne-ntâlnim prin marginile zării,
Peste apusuri ce se îneacă în ocean.

Să vii să stingi iubirea mea fierbinte,
Cu spuma-ţi albă, pe coama unui nor
Şi-am să adorm la sânul tău cuminte,
Sunt focul obosit prin noapte călător.

Am să mai ard doar preţ de-o clipă
Şi-atât de mult am să te-aştept să vii,
Să-mi stingi iubirea arzândă din aripă
Şi-apoi să zbor prin alte lumi pustii....

sâmbătă, 16 martie 2013

TE MINT....

TE MINT....

Dacă în pragul uşii mă aştepţi,
Când blând te mângâie lumini,
În braţe visul meu să îl accepţi,
Tu să nu plângi, să nu suspini.

În seara asta poate am să vin
Şi ne-om zâmbi ca doi copii,
Împreunaţi în umbră de destin,
Să facem nopţii iarăşi nebunii.

Rămân cu tine chiar de-s dus,
Plutind în dans prin albii nori,
Să ascultăm romanţa din apus,
Ce plânge-n ceaţă note cu fiori.

Tu ştii că mint, dar mă înclin,
Pierdut prin şoapte de cuvânt,
Sunt prea departe,n-am să vin
Şi încă lupt cu morile de vânt.

INVITAŢIE IUBITEI...

INVITAŢIE IUBITEI...

Hai vino iubito, ascultă vuind de tropot zarea,
De prin adânc albastru mă naşte iarăşi marea,
Hai vino şi m-ajută să scap, din spuma de val,
Să nu mă laşi iubito să mă usuc de dor pe mal.

Hai vino şi aleargă prin zorii ce-or să-nceapă,
Să-şi răcorească-n soare, lumini tăcute-n apă,
Hai vino şi m-ajunge, când fuga mea-i nebună,
Să alergăm spre astre,să ne-ascundem pe lună.

Hai vino lângă mine, prin inima-mi ce-şi bate,
Tăcutele dureri senine, le-oi mângâia pe toate,
Hai vino şi m-alergă să naştem iarăşi vise vii,
Ultimul pas de cântec,de dans prin zări pustii,

Hai vină dragă odată, prin vise iarăşi te aştept,
Să te sărut cu foamea ce lin mă arde-n piept,
Hai vino iubito să vezi, cum din spume răsar
Şi-alerg peste lume,ducând păcatul de hoinar.

SĂ-MI SPUI IUBITO...

SĂ-MI SPUI IUBITO...

Să-mi spui iubito câte lacrimi,
Pe faţa mea îşi vor găsi lăcaş,
Plângând prin sufletul poznaş,
Port dorul îmbrăcat de patimi.

Pustiu în suflet tu mai plângi,
Prin vise lacrimi se mai cern,
La piept nu ai ceva să strângi,
Eu zac pierdut printr-un etern.

Pe cerul meu lumini ce mor,
Cântând romanţe peste-apus,
Îmi pune clipele într-un dor
Şi-un rid se naşte pe ascuns.

Pe cer îmbălsămat, prin stele,
Îmi tot aleargă visele nebune,
Eu mă despart de luna cu inele
Şi-am să mă-nsor în altă lume.

Să-mi spui iubio câte lacrimi,
Ai să mai dărui fiecărui nor,
Ce plânge încărcat de patimi,
Că-n altă lume plec... să mă însor...

AI ÎNECAT…

AI ÎNECAT…

În noaptea asta
Ai înecat un luceafăr,
Din patul meu plutitor
Prin ochii marii.
I-ai slobozit adâncurile
De dor cântându-i
Refrenul lunii ascunse.
Simfonii de stele
Plângeau universul
Meu de întuneric.
Doar tu ai ramas,
Să mai plângi
Scârţâitul norilor
Sub poverile de timp….

CEAŢA...

CEAŢA...

În zori,dimineaţa coboară din munte,
Ascunse din neguri,izvoare pe frunte,
O stancă golaşă se avantă spre cer
Şi nori-i despică cu vârfu-i stingher.

Mă-nvăluie-n braţe din umbre-o nalucă,
Cavalul îmi plânge un cântec de ducă,
Din omătul murdar,ce moare în pace,
O floare de colţ, mă priveşte şi tace.

Şi curge din scorburi un vis în fărâme,
Iubirea-mi de-o noapte eternă rămâne,
Deschid greu privirea, e iar dimineaţă,
Mă rog cu durere....-Iubeşte-mă ceaţă.

Cuprinde-mă în braţe,cu recii tăi fiori,
Înalţă-mă în cer, să-adorm în albii nori,
Pe chipul tău rece,fă altă rază să vină
Şi-apoi mă petrece spre-o altă lumină.

EUROPĂ NEBUNĂ

EUROPĂ NEBUNĂ

Urmărind mai an, cum badea Traian
Stătea aplecat la Merkel sub pat,
Zise-i tam-nisam, plec la Teheran
Ca la mine-n stat sunt handicapat.

Mi-ai pătruns un suflet plină de nevoi
-Scumpă Europă, ce vrei de la noi?
Mi-ai facut din tară rampă de gunoi,
Lumea stă să crape, parcă eşti buboi.

Ne-aţi ucis încetul, fără a ne prinde,
Tot ce-aveam întreg, fabrici si uzine,
Să vă face-ţi piaţă, s-aveţi unde vinde,
-Vreţi să luaţi acum, sufletul din mine?

Stupid people scoală, a venit chemarea
Eşti mai bun ca toţi, vrei neatârnarea,
N-accepata ca fii-ţi să mai umple zarea,
Lacrima mea tristă doarme nepăsarea.

Vino te deşteaptă ,Imnul tau ţi-o cere,
Stai la sfatul lor cum stăteau strămoşii,
Nu mai fi supus şi-ţi plânge de durere,
Fii mai drept ca bradul,nu sunt ei cocoşii…

joi, 14 martie 2013

AŞTEPTÂND TĂCEREA



Albaştri în floare, doi mici clopoţei,
Zâmbeau dimineţii cântând ochii tăi,
Pe câmpul cu umbre încet întindeam,
Romanţe-n surdină şi-apoi le visam.

Un soare se-nalţă pe noapte de ceţi,
Te simt iar iubito respirând dimineţi,
Cu fruntea în poală la tine-am sosit,
Privirea-ţi fugară de mine-ai dosit.

În braţe ne-om strânge eternul sărut,
Ce-şi naşte iubirea de nou început,
Ruşinoasă privirea pe mine ţi-o treci,
Suntem două umbre căzute-n poteci

Eram uzi de trudă cu boabe de rouă,
Paşind zâmbitori în lumea cea nouă,
Ce-şi naşte iubirea în pas de lumină,
Aşteptăm peste noi altă noapte să vină.

ÎNCHIN...



Nu mă strigă nici mama,
Nu mă strigă nici tata,
Prin viaţă trec, gata...
Doar eu şi cu roata.
Nu mă mângâie vântul,
Nici ploaie nu cade,
Să ude pământul,
Ce-n suflet mă roade.
Nu am nici o umbră,
Să cadă plăpând,
Tăcută şi sumbră,
Încet pe pământ.
Am doar o lumină,
Care se-nchină,
Cu flăcări văpăi,
Doar ochilor tăi.

marți, 12 martie 2013

TREI ZILE DE FOC 2 ( mic jurnal )



ZIUA II 8 martie 2013

Neaţa dragilor vă urez în pas grăbit pe acelaşi traseu ca în fiecare dimineaţă.Zi importantă pentru toţi,hotărăsc să nu pierd timpul prea mult cu rutina dimineţii,aşa că am pus repede nişte colgate la fiert,mi-am frecat repede dinţii rămaşi cu nişte cafea să se piardă gustul viselor care nu se mai împlinesc.OF,adică invers.Încă sunt ostaticul somnului pervers ce mă pătrunse prin toate găurile.Am pus de cafea,m-am spălat pe bot de vise şi-am periat frumos rămăşiţa de dinţi,care încă mai tronau cavitatea mea bucală,făuritoare de alinturi şi înjurături neaoşe la momente diferite.Ies repede la balcon să nu pierd cumva urările de dimineaţă.Supriză însă.Linişte totală,balcoane şi geamuri închise peste tot.Drace îmi spun,s-o fi întâmplat ceva cât am hibernate eu.Privirea îmi bate pe la fiecare fereastră,balcon.Când ridic ochii îmi mai vine inima la loc.La trei cum mă aşteptam voluptoasele ţâţe a Rozei parcă ciripeau atârnate la pervaz.
-Bună dimineaţa, strig eu mai tare,în speranţa că poate se mai deschide o fereastră ceva,măcar să mă injure matinal.
-Bună să-ţi fie inima Constantine,o aud imediat răspunzând tot într-un strigăt mai puternic.Parcă înţelese că voiam să-i vad pe toţi cu nasul în cafea ape la ferestre.Încă mai avea nişte ciucălăi ceva băgaţi într-o pungă şi legaţi pe cap.
-Ce ai Rozo te doare capul? Mă trezesc eu întrebând…
-Nu te râde Constantine,ştii bine că azi aştept vizitatori.Ce ai uitat că este 8 martie?Păi aştept şi eu să văd ce vecini am,care vine să mă felicite,că eu am pus mărţişoare pe la toţi barbaţii din bloc,chiar şi pe la alea alăturate le-am vizitat.Înghit frumos în sec.Chiar şi eu am primit o împunsătură de la duducă.
-Ei bine Rozo eu vin mai pe seară că acum trebuie să trec pe la celelalte care încă se zbat să dărâme socialismul,adică încă muncesc fato.
-Te aştept cu drag.Să suni de două ori să ştiu că eşti tu.
-Aşa am să fac.Acum mă echipez şi o iau pe jos să scap de obligaţii.
-Baftă şi să fii cuminte ,râde ea.Nu se deschide nici o fereastră.Doar noi ne rânjeam între două etaje.Echipat frumos cu jujăul la gât,adică cravata aia de care mi se scârbise la unitate,niţel parfumat cu nişte antitabac,să nu put a rus de la mahorca lor, păşesc fără prea mare bucurie prin casa scării,unde lumina nu mai ardea.Mă simţeam ca Miron Cosma în mină.Ştiam fiecare treaptă unde-i crăpată sau îi lipseşte o bucată pe stânga ori pe dreapta,aşa că misiunea ieşirii din bloc se efectuă cu succes.
-Constantine, o aud eu strigând pe Roza…
-O să-ţi fac o surpriză aşa să nu spui că-s fată rea.Brusc pe fereastra ei zbură către mine o prinzătoare de rufe cu ceva strâns în dinţi.Mai ca să-mi nimerescă pălăria şugubeaţă.Îmi aterizează la picioare.O ridic şi ce crezi? Frumos împachetaţi într-o bucată de tabloid mincinos tronau 50 de roni.
-Bă Rozo ce-i cu aştia ? întreb eu nelămurit …
-Păi ştiu că ai de umblat , la mai multe cadâne şi nu vreau să vii obosit.Să ai şi tu la tine un bănuţ de taxi,că dacă serveşti ceva nu poţi merge cu maşina.Oups ! Hai că am început fain ziua.
-Ţi-i dau înapoi la pensie Rozo,mulţumesc.
-Nu-mi dai nimic.Te aştept aşa cum ai promis mai pe seară.Nu ştiu de ce dar parcă suna mai mult a ordin decât a invitaţie.În fine ,bun şi aşa.
-Ok,am promis o să vin.O zi faină pănă ajung eu înapoi.O vad că-mi face semn cu mâna şi dispare zâmbitoare după perdea.Probabil să-şi dea jos povara de ciucălăi ce-i tronau ţeasta.Pe lângă mine trec grăbiţi alţi datornici cu zambile,frezii,trandafiraşi,toţi cu moace preocupate parcă de treburile tării.Al dracu semănau mai toţi în încruntarea lor tot mai mult Cristian Tudor Popescu…Nu-mi pot un zâmbet fugar.Soarele îşi născuse primul dinte pentru a muşca din norii ce încă dormeau deasupra târgului meu mic.Mă depăşeşte în tropot înţepat o duducă cu nişte picioare fără terminal,de parcă erau făcute pentru a agăţa de ele cablurile de la net,echipată c-un rest de fustiţă roşie ca focul.O masez un timp cu privirea până ce dă colţul.Deh,nu era pe traiectoria mea.Îmi aduc aminte ca mamei nu i-am luat nimic şi o tirez la piaţă.Iar rând,iar călcături pe bombeu.Mustaţa îşi face datoria.Norocul meu.Mă întâlnesc cu câteva cucoane la care aveam obligaţii chiar prin piaţă.Fără prea mare protocol le înmânez din mers bucheţelele şi mărţişoarele printre două pupături cu urări mincinoase bineînţeles,însă tot plin de zâmbet.În ochii lumii musai să fii mai reţinut,însă tot le ciupisem aşa din mers,ascuns de câte-o bucă.La una mai tinerică,pe care o aveam pe listă chiar i-am înfipt dinţii în jugulară.
-Stai liniştit Constantine…al meu pleacă joi înapoi în Spania,îmi şopteşte ea roşie ca o pătlagică turcească.Să mă suni neapărat.Vezi ca iese al meu acum din bar.Întorc repede privirea şi văd un martalog ce făcea umbră cât un bloc,cu două plăsoaie în mâna.Ne ştiam din vedere.
- Salut zic rapid,ţi-am felicitat duduca de ziua ei.
-Bă,da i-ai luat şi salată bag seamă.
-Aşa am dat la toate pe care le cunosc şi am obligaţii,zâmbesc eu trist că am fost prins asupra faptului,ca mâţa la oala cu smântână.
-Apăi hai şi-om bea ceva să o sărbatorim acătarii.Nu prea aveam chef,însă nici să lase plăsoiele din mână jos parcă nu voiam.Intram în barul mizer toţi trei şi ne aciuăm la o masă mai retrasă.
-Hai ca dau eu ceva,mă trezesc spunând…ce vrei să serveşti?
-Lasă nea Constantine,dau eu că ştiu că la voi aici în România e foame.
Bun mă gândesc şi cu mâna în buzubar mângâi restul rămas de la florile mamei.
-Ce bei ? 
- Un cognac Unirea,zic scurt.Ce dracu să iau,cu asta sunt prieten de mult,zâmbesc.
-Nu se poate.Cu mine bei ce beau eu.Hai la bar să vedem ce are.Eu am servit adiniaori nişte wisichi, aşa la botul calului.Dă să mă umfle râsul dar nu prea era loc.Mă abţin eroic.
-Atunci să iei ce vrei tu.Nu fac pretenţii.O babă autohtonă se infiltrează între noi,cu nişte cununi de usturoi din alea de Copălău,terapeutice.
- Maică luaţi de la baba medicamentul de răceală,luaţi maică este mai ieftin ca la farmacie la Catena.Bă şi slobozeşte babetul un gaz de şist de mi-a făcut nasul mai cârn decât îmi era.Ptiu drace.Parfumul de post greu se volatilizeză în fine prin fumul de mahorcă rusescă.
-Pardon maică,mai scapă baba câte una,să mă iertaţi.
-Ia dă babo două cununi mai faine ,îl aud pe amic cerăndu-i…Ţine şi tu una Constantine să nu zici că eu nu sunt darnic.Asta îmi mai trebuia.Unde dracu să o bag să nu umblu cu ea în mână? Scurt,în punga cu mărţişoare.
-Să trăieşti maică,zice baba.Să-ţi fie de leac.
-Dă la babă fato o dublă de votkă…sughiţă babetul peste tejghea la fătuca de la bar.Îl sorbi rapid şi farmacia bio plecă cu gazele de şist cu tot în drumul ei.
-Două duble de wisichi din ăla bun de care am băut adiniaori.Scoate un portofel de muşama de o calitate reprobabilă,dar burduşit de caşcaval.Asta e îmi zic eu resemnat.Omul munceşte afară,îşi permite.Eu din trei cuvinte pe care le rostogolesc când la deal când la vale de unde dracu să am atâţia parai.
-Hai rapid dă-l peste cap aici să nun e vadă muierea,că mai luăm un rand la masă.Am executat comanda fără remuşcări.A mai luat încă un meniu de mers la masă şi un lichior duducăi.
-În fine ,hai să trăim,noroc spune martalogul.La mine deja aburii bahici începuseră patinajul printre neuronii deja excutaţi.Fugitiv, ochii îmi cad pe fainele ţâţe ale duduii, care parcă razvrătiţi voiau să iasă afară prin bluziţă şi să adulmece din gurguie aroma lichiorului.Piei drace.dacă mă vede masculul?Mut privirea aiurea prin fumul sălii.Devenisem mai zâmbăreţ.Politicos mai mult pupam paharul decât să-l beau de se vedeau deja urme de uzură.Or fi de la mine?Îl înghit într-un final.
- Mulţam fain îi spun.Trebuie să mă grăbesc.E tîrziu şi mai am de trecut prin alte locuri.Ieşim afară.Soarele deja trona peste foamea amiezii.Simţisem asta din nişte ghiorloituri prin pântec.Dimineaţa de obicei nu mâncam.
-O zi frumoasă să ai Constantine.Duduca îmi zâmbeşte ascuns.
-Şi voi la fel.La revedere.Nu ştiu de ce parcă drumul era mai lung către mămuca.Mergeam mai mult în viraje pentru derutarea inamicului.Să fiu la înălţime cumpărasem în trecăt nişte rădăcini de ţelină.Auzisem eu din bătrâni că face minuni mai ceva ca Viagra.Nebuna de precupeaţă însă mi-a dat-o fără prospect de utilizare,eu le-am ronţăit ca pe mere şi iată-mă constipat de atâta puterinţă.Ajung cu greu.
-Sărut mâna…şi-i înfing în faţă buchetul cu flori,cu marţişor cu tot.
-Mulţam măi fecior că ţi-ai adus aminte şi de mine.Da parcă puţi a borhot hî ? Sau mi se pare mie?
- E de la gumă mamă aroma asta nouă.
-Ce dracu găsiţi voi în a ruguma precum vaca la iesle nu prea înţeleg.
-Ei mamă,ne mai curăţă dantura.A trecut timpul când îi frecam cu sare .
-Sărut măna ,am fugit că mă grăbesc.
-Mergi cu Domnul spuse ea cu o undă de supărare în glas că nu zăbovisem mai mult.Nu ştiu dacă Domnul mergea cu mine făcând topometria trotuarului,însă am scăpat de obligaţii.Eram liber şi împăcat sufleteşte.Telefonul sună şi vibrează în acelaşi timp într-un crac al pantalonilor.Îl scot rapid şi răspund.
-ALO, mulţumesc mult de cadou şi flori…să ştii că mergem cu colegele la o pizza să ne săbătorim.Nu ştiu sigur pe la cât ajug sau dacă ajung azi pe la tine.Înghit în sec.
-Nu-i problemă,petrecere frumoasă.Eu merg acasă şi mă apuc de corecturi pe la ce mai am în lucru.Îi închid nervos.Intru în primul bar şi-mi trântesc oful de toţi pereţii până pe tejghea.Mai aveam un rest prin buzunare şi nu cădea să-l mai târâi după mine.Îmi opresc doar de taxi în alt buzunar.Amurgul calca flămând de lumină peste blocurile gri.Reuşesc să mă ridic şi mă reped la primul taxi.
-Să trăiţi domn Constantin,mă întâmpină şoferul.Mă uit la el şi nu ştiam de unde să-l iau.
-Eu sunt Sandu ăla pe care l-ai apărat în poligon când am greşit.Am fost soldat la matale.
-Aha,îmi aduc aminte, bâigui eu cu juma de gură.Du-mă acasă.
- Pentru matale gratuity, să trăiţi.Din două culori roşii şi trei călcături de pedală eram deja în parcarea din faţa blocului.
-Mulţam fain Sandule.
-Să-mi trăieşti şi matale nea Constantine.Ia de aici numărul de telefon şi mă suni când ai nevoie.Demară în trobă aşa cum venisem.
-Cam târziu ,Constantine,cam târziu.Roza mea cred că terminase de rânduit musafirii şi mă aştepta la fereastră.
-Bine şi acum Rozo…Scara avea lumină,cineva îşi făcuse milă şi o reparase.Urc încet ,trec pe lângă uşa mea ca acceleratul prin haltă,îmi proptesc degetul pe butonul roşu şi-l gâdil de două ori.Uşa se deschide şi-n ea, în toată măreţia ei Roza, într-un neglijeu, parcă făcut din fularele electorale ale lui Diaconescu, atăta era de movă.Mă ia de piept şi-mi tufleşte buzele flămânde după urechea stângă…

luni, 11 martie 2013

TREI ZILE DE FOC ( mic jurnal )



Ziua I-a 7 martie 2012......
Dimineaţa soseşte mută,trosnindu-şi luminile reci de primăvară în fereastra mea încă murdară de visele ce-au rămas prizionerele nopţii.Bietele de ele pe lumină nu le creşteau aripi pentru a zbura.Mă cobor uşurel din pat luând calea bucătăriei.Pun rapid de-o cafea,îmi pocnesc puţin oasele,aşa de dezmorţire şi virez în viteză spre baie.Clorul din apa robinetului albeşte volatilizând rapid visele rămase prin colţul ochilor.Periuţa dansează samba printre urmele de dinţi.Mai existau ici colo câte unul, aşa rămaşi precum copacii strâmbi prin fostele păduri ale patriei.Apa clocoteşte nerăbdătoare în a primi porţia de cafea.Uf,e gata.E fierbinte iar aburii ei încep a mă trezi la viaţă.Arunc în colţul gurii o ţigară din aceea fără Tva,adică din aia de peste Prut şi purced în razele dimineţii la balcon.Ca în fiecare zi ne dăm bineţe din balcoane vecinilor,care şi ei ies la o cafea.E o frumuseţe să vezi ce se petrece.Fiecare rânjeşte în felul său...Bon giorno,Hello,Bon aujrudui,Hi,Salve....de parcă turnul Babel se construi în târgul meu mic.Rânjesc şi eu un Bună dimineaţa mai neaoş,scuipănd în sân să nu mă pătrundă şi pe mine uitarea limbii învăţate de la mămuca.La o fereastră, undeva pe la etajul patru,fâlfâia un micuţ steguleţ scuiesc.Mă încrunt trecător, încercând să iert prostia.
-Eureghet chivanoc...aud de după perdeaua balconului...
-Salut băi Ianoş...Dă-ţi jos te rog pelinca şi pregăteşte şi tu ziua de 8,îi zic eu încă încruntat.Îmi trece repede când mă gândesc ce puiuţi de moldoveni faini o să iasă din frumoasa lui Martha.Zâmbesc.Omul intrase în andropauză de mult iar uşa de la el scârţâia cam des în ultimul timp.Mai ales de când îşi găsise de lucru pe la nemţi.
-Eşti zâmbitor Constantine,îmi aud eu numele de la o fereastră de la trei....Mă uit în sus şi ochii mi se lipesc pe două ţâte atârnânde peste pervaz.După un norişor de fum văd şi chipul duduiei Roza.Frumoasă încă la vârsta ei şi mai ales focoasă.
-Bună Roza.Te-ai trezit şi tu dimineaţă.
-Păi da,mâine e 8 martie şi cred că o să mai vină şi pe la mine oarecine.Trebuie să mai pregătesc şi eu câte ceva,să nu spună lumea că nu-s gospodină.
-Ptiu,al dracu uitasem total, mint eu frumos.Ies în oraş neapărat.Am ceva de cumpărat pentru doamnele mele şi mai ales pentru a mea.Noroc de tine că mi-ai amintit.
- Cum mergi singur? Merg şi eu dacă mă aştepţi puţin să iau ceva pe mine în fugă.Zâmbesc trist.Eu aş fi dezbrăcat-o în fugă,dar asta e.
-Te aştept la maşină,în parcare.Merg să-i pun ăia doi litri de benzină pe care îi mai am într-o sticlă de zile negre.Oricum alta nu mai am şi nici să mai cumpăr nu pot că nu-mi permite bugetul cu ziua asta a voastră.Dan ,un vecin de la doi,din blocul alăturat ne sorbea parcă fiecare cuvânt,schimbându-se la faţă precum un semafor.Probabil mă gândesc eu îi călcasem teritoriul.Mă doare-n cot de el când îi vad muierea la o fereastră alăturată.Deci are gugulufa acasă.Bunnnn,gândesc eu.Nu poate comenta,deci îi zâmbesc superior.Afară încă răcoare.Alimentez liniştit sticla de perfuzie a maşinii.Îmi ajunge fix pentru un drum la piaţă şi înapoi.Acolo sunt sigur găsesc de toate.Apare păşind legănat de dulce şi Roza.Dau o ochiadă pe la balcoane şi văd moacele vecinilor încruntate,probabil greşisem cu ceva.Nu-mi fac probleme.Deschid elegant portiera, o invit pe duduie în sarcofag şi bice spre piaţă.Pe faţa mea trona încă acel zâmbet tâmp că le-o răpisem pe Roza.De atâta stat aiurea în parcare biata maşină tuşea pocnind din toate încheieturile.În fine după ce se încălzeşte puţin toarce mai rotund.Din groapă în groapă ajung în sfârşit.Taman când începea şi motorul să se dezmorţească trebuie s-o parchez.
Başca loc de parcare.O bag şi eu pe o alee printre blocurile gri, lângă sediul unor tomberoane ce aveau pretenţii europene.
-Duducă,paşli matale pe jos ca şi mine.Nu sunt locuri de parcare,ai văzut.
-Nu-i problemă Constantine....abia mai facem şi noi mişcare.Coboară încetişor şi-mi izbeşte uşa ca la CFR-eu,de se zguduie toată maşina.Fire-ai al dracu,mă gândesc eu.Când blocam uşa privirea îmi cade pe scaunul duduii care sculptase bine formele ei apetisante.UF,tâmpit ce eşti,îmi spun.Cobor,încui taradaica şi o luăm încet la picior.Câte o rază de soare îşi făcea loc printre nori încălzind umbrele ce alergau grabite prin băltoace.Plouase toată noaptea. 
-Bună Constantine,ţi-ai luat alta? Şi-mi face şugubăţ din ochi un fost coleg de tranşee.
-Salut Sandule,alta ce?....
-Maşină,dragule,maşină...zice el continuând să zâmbească cu subânţeles,în timp ce mângâia cu privirea formele rubensiene ale Rozei.
-N-ai mătăluţă treabă cu ce maşini umblă Constantin,o aud eu pe Roza grăind parcă înverşunată.E poetul nostru de scară şi umblă cu ce maşini vrea.Biata nu întelese nimic însă mă apara.Ne umflă râsul pe amândoi.
-Tot după ghiocei şi ghiocele Constantine?
-Tot, zic eu încă râzând pe ascuns.Am obligaţii pe la nişte duduci care deşi m-au împuns cu ceva sforicele colorate în ţâţă, trebuie să le retunez într-un fel atenţia.Cu bugetul stau mai prost.Cum am debitat acest lucru moaca mea a devenit serioasă.
-Ei,te descurci tu,hai salve....
-Salve şi mii de bombe spun eu repede...Paşii mei încearcă să ţină ritmul din instinct militar cu pocniturile făcute de tocurile metalice.Na belea îmi spun.Ochii pieţarilor şi cumpărătorilor ne petreceau curioşi.
-Bă Rozo ,mai bine veneai în adidaşi.Toţi se uită după noi.
-Dăi dracu de pofticioşi zice,unduindu-se mai în ciuda lor.Eu bag capul mai adânc între umeri ca Petre Roman,că deh,mă ştia lume bună şi păşesc mai departe prin mulţime, spre tarabele pline de mărţişoare şi mărţişori de toate felurile şi culorile.
- Buluc de masculi peste tot, ca la tigăile cu bonus de prin molurile noi.Mă înfing cuminte în rând după ce bineînţeles calc pe copită un bivol ce puţea a vodkă proastă.
- Pardon zic printre dinţi....se pare ca mustaţa mea îi impune respect şi se retrage puţin.Abundenţa de culori şi prostioare de primăvară încep să-mi obosească privirea.Unul în faţa mea pune mâna pe o pisicuţa ce dormea într-un coşuleţ.Brusc mâţa începe să toarcă hodorogit.
-Doamnă,pisica asta nu-i bună,dă-mi alta....
- E bune domnu,e bune...stai să-i schimb niţel bateria că miaună de dimineată,zice rapid tantia de după tejghea.Era o tanti din aia mai tuciurie ca mine,dar cu aprige cunoştinţe în electronică.
-Vezi mătăluţă....acum o vezi cum face? Mâţa începu a mieuna fin aşa cum făcea Lili,o fatucă din cartier când simţea un portofel mai obez pe la moşulici în buzunarul de la spate.Îmi aduc aminte şi de o colegă de la unitate care umblase o zi întregă cu pieptul în faţă,când de nebun îi atârnasem ca mărşişor două OB-uri,unul vopsit cu ruj.Îl luasem de la una mai tănără ca să mai zămbim şi noi.Biata femeie încă nu ştia ce-s alea.În anul următor nu a vrut să mă mai lase să-i pun mărţişorul în piept.A spus să-l aşez pe masă, să-l vadă ea bine,a cautat pe google,după care mi-a dat voie să-l pun. Aleg rapid ceva mai expresiv şi ciufut să-mi semene.
-Cât fac astea ,întreb eu cu aer de om grăbit....
-Pai iepuaşul atât,maimuţica atât,trifoiul atât,vrei si pisica aia care toarce?
-Ho,cucoană mă trezesc eu spunând....aia are baterii noi şi eu mai pot toarce ca în tinereţe....
-Başca spune ea...o pui pe spinare şi când te mişti miorlăie.Înghit în sec şi mă gândesc câte miorlăituri trebuie să fac ca Roza să se simtă bine sau cât de aspru trebuie să fiu la limbă.La cuvinte bineânţeles.V-au luat-o gândurile de nebune,la ce vă gândiţi?Puşchea pe neuronul vostru ăla nebun.Mă rog să nu fie ca al meu că vă saltă ăştia de nu vă vedeţi, pentru folosirea limbii neaoşe în alte scopuri.Nici că vreau să mai gândesc.Cuminte Roza plecă în drumul ei după cumpărături.Hotărâsem să ne întâlnim la maşină la ora două.În treacăt am poposit şi pe la o florărie,unde buruieniele aveau preţ de macră.Am luat că nu aveam încotro,gândindu-mă ce verzături şi salate luam de banii ăştia.De ruşine portofelul îşi lipise obrajii unul de altul.Mă îndrept liniştit spre locul unde am lăsat maşina să mă aştepte.Timpul alergase cu mine şi era aproape ora de întâlnire cu duduia Roza.Nu voiam să mă las aşteptat.
-Hei Constantine,dar chiar nu vrei să mă vezi de loc ? mă aud eu interpelat de o voce cunoscută.Ştiam,era Roza.Statea pe un trotuar,peste drum.Lânga ea un sac de cartofi luase poziţia de asalt şi aştepta prostul, să-l care la voiture.Ea tot zâmbitoare c-un carton de ouă în braţe.
-Ştii Constantine ,dacă tot am venit cu maşina am zis să-mi iau şi nişte cartofi.Înghit în sec pentru a nu ştiu a câta oară.Nu am încotro.Sunt gentlemen.Iau punga cu mărţişoare în dinţi,îi dau florile să le ducă ea şi îmi umflu muşchii îmbrăţişând dulce sacul de cartofi.Mai aveam puţin să-mi dau drumul.Noroc că maşina era aproape şi cuminte mă aştepta.Mă gândeam acum cu ură la barabulele din sac ce onoare au.Auzi eu poetul scării car barabule.Aşa-mi trebuie dacă mă trezesc cu miros de catrinţă,îmi zic eu.
Maşina cuminte porneşte cu povara păcatelor de primăveri spre casă.Din două sughiţuri din lipsă de benzină ajung în final la fericitul loc de hodină al maşinii.Adică acasă,la mine în parcare.
-Bună Constantine,se vede ca ai făcut piaţa rânjeşte Dan de la balcon....
-Nu pentru mine Dane,ci pentru Roza...vino şi ajut-o te rog,că eu mai am treabă.Imediat îl văd că apare.Se pare că muierea lui ieşise la ceva cumpărături.Umflă sacul de barabule şi fuga pe scări pâna la uşa Rozei.Eu am rămas cu ouăle ei în braţe că duduca fugise şi ea după el,ca nu cumva să-şi strecoare vreo barabulă două prin buzunare.Deh,vreme de criză îmi spun.Râd trist.Încet îmi pregătesc bagajul de luat sus,închid şi asigur mijlocul de transport în raport cu legislaţia în vigoare încă azi şi purced spre bloc.Dan al meu iese tot roşu şi ciufulit.
-Am venit după ouă....
-Ia de aici...spun, însă nu-mi pot opri un zâmbet aiurit.În casă mă aştern la calculator,dau drumul la tv să văd ultimile prostii în vogă.Seara pătrunde în linişte peste sufletul meu împreună cu vinul roşu.Mă găndesc la mâţa care torcea cât avea baterii şi râd,râd,râd.....

duminică, 10 martie 2013

SĂ VII....ROŞU



Morgană îmbrăcată-n roşu,
Să vii în noapte să te ţină,
În univers tăcut doar moşu,
Pe sâni să-ţi picure lumină.

Să vii păşind peste pustiu,
Prin vise-n seară te aştept,
Că n-am murit,sunt încă viu,
Te-oi săruta pe sânul drept .

Să vii când lacrimile plăng,
Cu raza lunii peste noapte,
În braţe iarăşi să te strâng,
Să te sărut încet cu şoapte.

Tu să mă plimbi în univers,
Pe cer când stelele-s senine
Şi mă-nveleşte într-un vers,
Apoi să mă îngropi în tine.