sâmbătă, 16 martie 2013

CEAŢA...

CEAŢA...

În zori,dimineaţa coboară din munte,
Ascunse din neguri,izvoare pe frunte,
O stancă golaşă se avantă spre cer
Şi nori-i despică cu vârfu-i stingher.

Mă-nvăluie-n braţe din umbre-o nalucă,
Cavalul îmi plânge un cântec de ducă,
Din omătul murdar,ce moare în pace,
O floare de colţ, mă priveşte şi tace.

Şi curge din scorburi un vis în fărâme,
Iubirea-mi de-o noapte eternă rămâne,
Deschid greu privirea, e iar dimineaţă,
Mă rog cu durere....-Iubeşte-mă ceaţă.

Cuprinde-mă în braţe,cu recii tăi fiori,
Înalţă-mă în cer, să-adorm în albii nori,
Pe chipul tău rece,fă altă rază să vină
Şi-apoi mă petrece spre-o altă lumină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!