luni, 4 martie 2013

ÎNGER TRIST...



Sunt miez de primăvară, în adieri de vânt
Şi umbra crucii rece, întinsă pe mormânt,
Felia ce suspină şi-şi pică lină printre nori,
Căldura de lumină pe pieptul meu de flori.

Pe-un zid de gând neterminat te odihneşti,
Tu înger scump ce-n amintire mă priveşti,
Prin aripile-ţi albe, poveri de lacrimi curg,
Aduc tăceri în mine şi-ngroapă un amurg.

Am să înod trăirea cu luna-n rece noapte,
Cuvântul de iubire să zboare printre şoapte,
Să mă ascunzi în tine, aşa cum ai promis,
Tu înger cu tristeţe ai să mă plângi în vis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!