marți, 5 martie 2013

O PRIMĂVARĂ...



Când se adună clipele prin cer,
La margine de-apus se-adună,
Lumini pe sufletu-mi stingher,
Ce plâng în drumul către lună.

Sunt amintirea care este verde
Şi cade peste-apusuri în zăvoi,
Sunt călătorul nopţii care vede,
Cum viaţa noastră moare-n noi.

Grădini din cerul meu se sting,
Încă respir o dată-n dimineaţă,
Pământul meu de flori îl strig,
Dar totu-n jurul meu e gheaţă.

Trec visele în zborul de cocor,
Un ultim strigăt e făcut fărâme,
În pasul umbrei veşnic călător,
Iubirea pentru tine mai rămâne.

Iar tu ascunsă-n lacrimă de dor,
Priveşte-mă, dar fără de suspin,
Trecut prin viaţă îţi rămân dator,
Ca ţie primăvară etern să mă închin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!