marți, 5 martie 2013

PĂCATE MOARTE...




Venise primăvara,căzuse prin decor,
Căldură şi lumina cu lacrimă de nor,
Frumoasă,încalzită cu aburi de alcool,
Pe pietul meu ai pus cu dinţii mărţişor.

Am înjurat tăcut şi-am plâns cuvinte,
Şi de-a durut eu am răbdat cuminte,
Ştiam că e pe-aproape, să vină ziua ta,
E rândul meu flămând şi te-oi muşca.

Ne vom muşca din clipele ce pleacă
Şi vise-n zborul lor au să mai treacă,
Ducând speranţele spre albe dimineţi,
Păcate mor în noi, tăcut, în alte vieţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!