luni, 4 martie 2013

ŞUIER…



Şuieratul târziu
A nopţii reci
Năştea ultimul tren,
Din orizonturi
Căzute în gara
Viselor descompuse,
De lumina dimineţii.
Linia vieţii se îngusta,
Căutând capete
De împlinire în
Apusurile pustii.
Luna mută
Mai priveste,
Fărâma de lumină
Rămasă în gară,
Curgâng din felinar
Şi cade peste
Singura umbră.
Ţi-am sărutat
Fuga în treacăt,
În timp ce şuierul
Disparea în întuneric.
În pieptul meu,
Mai încolţeşte
O altă primăvară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!