sâmbătă, 23 martie 2013

TREI ZILE DE FOC 3

TREI ZILE DE FOC   3   (mic jurnal)

ZIUA III    9 martie 2013

Imediat ce scap din stânsoare,cuminte şi frumos educat.îmi dau jos pantofii obosiţi.
                -Ai spus că ajungi mai pe seară,dar nu credeam să mai vii aşa târziu.
                -Am promis Rozo că vin şi-am venit.Unde mai pui că şi mi-ai dat un mărţişor pe întâi.Era musai să vin.Parcă spuneai că azi vei avea o grămadă de musafiri zic eu ,au venit?
                -Au venit pe dracu.A venit moşul ăla care lipeşte ochelari,da puţea de la el că-i gras şi transpiră ca un cal cu foi la deal.A venit şi Dan din blocul vecin,însă imediat după el şi muierea lui,cică are treabă şi nu l-a lăsat să stea de loc.Nu ştiu care dobitoc mi-a legat drept mărţişor un prezervativ de clanţă,n-ar avea parte de aprindere în patul în care se bagă.Ce să-ţi mai spun,sunt tare mâhnită.Se pare ca duducile şi-au luat măsuri de prevedere ţinându-şi masculii acăsuţă.Bachus începuse să facă naveta prin sistemul meu digestiv,din stomac în gât şi înapoi.Sughiţam pe ascuns şi înghiţeam lăcrimând tropotul aburilor bahici,însă zâmbeam cuminte.Roza cânta printre oale şi farfurii în bucătărie,de unde veneau amestecate tot felul de mirosuri, care numai bine nu-mi făceau în acele momente.Încet,încet şi cu mersul ei de şarpe umplu masa de platouri,platouaşe şi farfuriuţe de toate formele şi culorile.Rânza mea se răzvrăteşte de la arome şi-o zbughesc cu fălcile şi ochii umflaţi direct spre baie.Blestemul omului matur când muşcă o tânără de gât îmi spun.Deschisem calea eliberării pentru wisichi si-al dracu sărea din mine ca din hidrant.Rapid în baie se instală un miros de borhot ca la mat.Cu lacrimi în ochi sar şi deschid fereastra.Revoltat stomacul mai face câteva întorsături,apoi se linişteşte.Mă uit în oglindă şi bag samă că arătam ca o balegă de nou născut.Ce naiba o fi în capul meu ? mă gândesc.Îmi trag doua palme,îmi ciupesc puţin obrajii aşa cum făceau fătucile,care mai erau...,când eram eu mai tinerel pe la bal.Sângele îşi face apariţia cuminte în obraji.
                 -Deh Constantine,abia mâine trebuia să începi a număra paharele.Ai mâncat măcar ceva?Hai că acuma trebuie neapărat să-ţi revii.Are Roza leac pentru tine şi-o văd dispărând ca o fantomă spre balcon.Imediat se întoarse cu un cănoi de moare de varză,adăugând un plus de aromă la cele care tronau deja în nările mele care se făceau tot mai mici.
                 -Bea,spune ea cu o hotărâre care parcă nu mai lăsa loc de întors.Te refaci imediat şi o să fie bine.Cu o privire de cotei milog pun cănoiul la gură şi beau mai de sete,mai de nevoie. Gâlceava din stomac încetează,constat eu cu bucurie,neuronii se mai dezmorţesc şi ei,ceaţa din ochi se mai risipeşte.Brava-n tine Roza ,mă găndesc eu,eşti bună de felcer.Hopa na...se aude soneria de două ori.Să fiu tot eu la uşă?Eu trebuia să sun de două ori.Râd ca un fraier.Roza mea păşeşte tiptil în hol sondând găurica vizorului.Tot tiptil vine înapoi cu faţa toată numai zâmbet,îmi face semn să nu fac zgomot,cu degetul aşezat apăsat pe buzele alea mereu flămânde parcă.Nu mai există altă tentativă a soneriei şi nişte paşi pocniţi cu ură se aud coborând.
                 -Hahahahaha,ştii Constantine,e tinerelul ăla care a terminat masteratul la nu ştiu ce, iar acuma vinde loz în plic şi ziare.Bine că ai venit înaintea lui,că e firav încă şi   mai mult de trei minute nu sta,că-l ştiu ce poate.Măi să fie îmi zic,oare de mine ce-o fi comentând pe la alţii?Telefonul sună,răspund grăbit.
                -Ai ajuns acasă? Ai terminat de împărţit mărţişoarele? Ai mâncat? Pe la mama ai trecut?Ţi-ai cumpărat ţelină pentru reţeta aia naturistă?Te-ai oprit cu băieţii la o bere? Te-ai apucat de corectat şi scris ce mai aveai în lucru?.....Curgeau întrebările ca pâraiele primăvara...La care să răspund,că nu le mai ţineam minte pe toate....
                -Am făcut de toate.Acum merg spre casă,mă trezesc eu mormăind....
                -Ştii să nu te superi dar este ziua de naştere a Ginei şi ne-a invitat până la ţară la ea.Deci trebuie să mă duc cu fetele.Ajung mâine înapoi,să nu faci botic şi să fii cuminte.Te iubesc şi te pupicesc.Clik,a închis scurt.Roza mea prinse fiecare cuvânt ce făcuse aripi din telefon,căci se lipise bine de mine.Era toată numai zâmbet.
               -Ei da,aşa da soţie ,iubită sau cum îi spui tu.Lasă omul să mai respire aşa din când în când.E binefacere pentru sănătate.Nu ştiam asta,nici că pe Roza o preocupă sănătatea mea.Dau să înghit nodul ce mi se puse în gât.
              -Acum putem sta fără emoţii că o să vină să ne gâdile soneria,că ţii tu minte luna trecută când a venit şi era să ne prindă reparând masa din bucătărie.Noroc că aveai la tine ciocanul şi ceva cuie,că altfel ....Că altfel pe dracu mă gândesc eu.Nu ştia biata Roza că am bătut atunci trei zile covoare cu hrană rece.Nu i-am spus.Nici că vecinii rânjeau când mă vedeau defilând cu ele în spate.Asta e.A trecut.Bietul meu stomac începu a-şi cere drepturile ghiorlăind de pustietate.O privire prin farfurii mă face rapid să înteleg că duduia făcuse totul bio.Îmi împinge în faţă aperitivul frumos aşezat ca un tablou de Picasso,îmi umple un pahar cu ceva gălbui dar care mirosea binişor.
               -E ţuică originală de Rădeni,hai serveşte.Arsura perjelor îmbătrânite de dulceaţă, îmi face stomacul cât o nucă.Bună în draci ţuica.Iau repede un dop cu şuncă de Praga. Praga ,canci.Papilele mele gustative mi-au dat de ştire imediat că e din aia făcută la o carmangerie la un bloc alăturat.Proprietarul ştia bine să-i dea cărnii mirosul cu fum de plimbare.Cum adică de plimbare? Vă explic scurt.Cumpăra porcul de la ţară,îl aducea cu viză la oraş,îl îmbăta bine să nu aibă rău de înălţime şi-l cobora la subsol,unde-i asoma neaoş beregata.Apoi cu el în spinare sus la etajul patru pentru preparat.Acolo vară,iarnă din balcon ieşea mereu fum frumos mirositor.Acum îmi dau seama că Roza mea dispăruse.Revine repede însă îmbracată cu-n fel de perdea ceva prin care sînii se zburleau la mine gata,gata să mă certe.O privesc lung.Da era încă frumoasă.Formele bine conturate,sânii încă neobosiţi şi parcă gata de război,ochii jucăuşi deasupra unui năsuc rebel după adieri de primăvară şi picioarele,of picioarele alea care nu se mai terminau.
Nichiduţă începe a-mi gâdila poftele de păcat.Biata îşi tocise papucii de casă cât umbla prin faţa mea,tot făcându-se că aranjează farfuriile pe masă.Le tot învârtea aiurea.Mă trezesc cu laba poposid pe mijocul ăla de şarpe.O simt cum vibreză deşi ochii mei inventariau platoul cu sarmale.
               -Hai lasă Constantin,să te refaci cum trebuie.Dispare.Revine însă repede cu o sticlă asudată în mână de vin roşu.Mai mult negru decât roşu văd eu când toarnă în pahare şi destul de uleios.
               - Acu să te văd,Constantine,gânguri ea.Să văd ce părere ai.Duc întâi paharul mirositor,adulmec lung,gust puţin mestecând parcă bile de rulment şi-n final îi dau drumul pe gâtlej.
               - Super excelent Rozo.E foarte bun.Asta da vin.Te scoală,adică pardon,te trezeşte din morţi.
               -Păi eu ţi-am promis că pentru tine am ceva special.Nu dau la nimeni aşa ceva.Şi ţi-am mai pregătit şi alte bunătăţi.Am băgat între timp sub mustaţă nişte sarmale cu vagi urme de orez dar cu o cărniţă parcă mai roşie.O fi fost de mânzuc oare? Nu,nu cred îmi spun.Nu avea cum să fie de cal.Nu-mi crescuseră copite şi nici nu-mi venea să nechez încă.Fără nici un fel de interes ca să-mi fac treabă mă uit la ceas.Oups 23.30....
             -Vai Rozo,am uita să trec pe la mine să-i dau mâncare lui Rik,ştii căţelul ăla mititel cu care mai ies eu prin parc.Mă duc să-i dau.
             -Bine ,bine dar vii înapoi să termini de servit.
             - Sigur că vin.Ies grabit pe scări.Când cobor chiar în faţa uşii mele dau nas în nas cu Sandu.
             -Salut Constantine,de unde vii aşa grăbit?Hmmm...puţi a levănţică,de la Roza.
             -Să te ia dracu Sandule,mai încet că te aude toată scara.Tu nu vezi că eşti ameţit? Mergi acasă liniştit şi dă-i cadoul muierii.Măcar i-ai  luat ceva?
            - Da ,cum să nu...50 de roni din geantă să avem de bere.Dar tu cum n-ai fost i-am
băut singur.Mă duc.Salut.
            -Salut,zic şi intru la mine.Beleaua de căţel mârâie la mine că uitasem de el,ori că nu-i plăcea mirosul de levănţică,naiba ştie.Îi proptesc sub bot bolul cu haleală şi brusc se îmbunează.Urc sus să mai văd ce  surprize mai găsesc.
              -Na,am revenit Rozo spun,închizând uşurel uşa să nu deranjez vecinii.Roza nicăieri.O muzică plăcută se auzea în surdină din dormitor.Cred că de acolo venea şi-o iau uşurel pe note să mă conving.Bag încet capul pe crăpătura uşii.O văd cu ochii aţintiţi în tavan fredonând ritmul uşor.
             -Hai intră şi nu temai codi atâta.O să servim aici desertul.Pe o măsuţă lângă patul mare cât un vapor de mare tonaj,erau sticla de vin,tortul şi alte bâzdâgănii dulci.Mă aşez cuminte pe colţul patului privind ci jind la sticlă.Cunoscătoare Roza înşelege din prima şi-mi umple paharul.
             -Îl sorbesc de astă dată încet să-i simt bine buchetul.Roza mea se întinse ca o meduză scoasă pe uscat.Timid mă întind şi eu lăngă ea.Ea se ridică.Bă da prost mai sunt.Trebuia să stau ţeapăn pe margine mă gândesc.Cred că am înţeles-o greşit.
               -Constantine,eu sting lumina că se consumă aiurea şi dau drumul la televizor pe mute.E destulă lumina de la el.Bun aşa.Nu greşisem.Palmele mele pline de furnicaturi prindeau fiecare vibraţie a Rozei în ele.Din când în când,câte un icnet mic spărgea liniştea nopţii.Televizorul rămase deschis pe antena trei,executănd cuminte mimele politrucilor noştri.Cu ochii în tavan am rămas eu acum.
                -Vezi Constantine,te-am mirosit eu bine şi nu m-am înşelat o aud spunând cu o voce moale şi caldă,în timp ce degetele ei zburdau prin părul meu de pe coşarca pieptului.
Eu mut,nemişcat cu furnici încă prin spinare amestecam culori pe tavan.O simt cum trece peste mine ca o boare de seară,mângâindu-mă şi se dă jos din vapor.După puţin timp revine ca o lebădă plutind tăcută pe valul nopţii cu două îngheţate vafe în mînă.Simt miros de prospătură nou,semn că trecuse pe la duş.Îi presc prima dată bucile rotunde ca doi pepeni copţi ce te împigeau parcă să musti din ei.
               -Uite aici ceva de răcoreală şi sare peste mine în locuşorul ei,care mai păstra mirosul trudei.Din greşeală sau din intenţie, îngheţata plânse câteva picături printre sînii înroşiţi de dorinţă.Mă prăvălesc flămând sorbind cu nesaţ fiecare lacrimă.Nişte gemete scurte mă trezesc la realitate.Oi fi muşcat de nebun ,ori oi fi fost aspru la limbă?Oi fi folosit limba de lemn? Cine să mai ştie.Palmele ei gigaşe îmi mângâie urechile şi spinarea.Deci nu am greşit.Aruncăm îngheţatele pe măsuţă.Încordate pe spinare piciorele alea fără de sfârşit tremurau icnete ascunse.Ochii nopţii se închid şi ei deasupra noastră.
Din altă dimensiune parcă se aude ceasul deşteptător invocând noile lumini de zi.Sar ca ars din vapor tulind-o direct ăn baie.Un duş rece mă trezeşte imediat.Ies ,echiapare ca la alarmă.Din baie roşie şi zâmbind apare Roza cu un prosopel în ţeastă.Cesul arăta abia ora şase.Matinal tare.
              -Ursuleţ drăgălaş,hai să bem cafeluţa o aud eu pentru prima dată alintându-mă.
              -Ce ursuleţ Rozo,dă-l dracu de ursuleţ că ne văd vecinii.Bem cafeaua fiecare ca la el acasă.Ieşim la balcon,ne salutăm cu vecinii,că-i mai bine aşa.Am fugit,pa,şi ţuşti pe uşă cu direcţia maison.Silenţios descui şi intru cu gănd să pun repede de cafeluţă şi să ies la balcon.
              -Bună dimineaţa iubiţel.....Genunchii mei se înmoaie,fălcile înţepenesc,javra mi se gudură printre picioare.Duduca mea era deja acasă.Javra mă dădea de gol că nu mă văzuse de mult.
              -Bună bâigui eu cu juma de gură şi cu ochii în pământ.
              - Pe unde umblaşi mătăluţă toată noaptea,că eu la 24,00 am fost acasă?Ce-i cu ochii ăştia ai tăi roşii şi umflaţi?De ce pute după tine a levănţici?De ce n-ai terminat de corectat şi n-ai mai scris nimic?De ce n-ai pus ţelina la blender să faci reţeta cu mierea de albine şi aloe s-o poţi lua?De ce-ai lăsat fereastra deschisă la balcon toată noaptea?...............Erau atâtea DE CE-uri în capul meu încât refuzam să mai răspund.
               -Ţi-a trimis Gina de la ţară o balercuţă cu vin să bei şi tu 40 de pahare,că ţine la tine.Ai să bei pe dracu azi.Nu mai ai voie să te atingi de el, că eşti îmbalsămat gata.Marş la duş, să-ţi dispară duhoarea aia de bivol ce eşti.Eu trebuie să merg la muncă.Te bagi în pat şi acolo să te găsesc că te jupoi de nu te găsesc acolo când vin.Pui şi te odihneşti împieliţatule ce eşti.Ai friptură în frigider că am făcut astă noapte cât te-am aşteptat,pui mâna şi crăpi în tine.Auzi? Am plecat că-i târziu şi mi-o trage patronu....De parcă ar fi prima sau ultima oară zâmbesc cu gândul că am scăpat de belea.Iau cafeluţa şi bârşti pe balcon.
              -Neaţa la toată lumea.Toţi se uită zămbind cu milă către mine.A mea gavarise mai tare,geamul deschis....
              -Lasă nene Constantine că trece...se mai întâmplă şi la case mai mari,mă încurajează unul.Rânjea dementul ştiind că mâine voi ieşi cu covoarele la aieresit.
              -Bună ursu...Bună Constantine strigă Roza....
              -Tanti Roza nu-l fă ursuz pe nenea Constantin,aşa-i el.Ma umflă râsul ştiind că urma ursuleţ.Mi-am făcut datoria,am ieşit la balcon ,am salutat cuminte vecinii,pot să mă bag în pat şi să mă odihnesc după cum primisem directivele.A trecut.Dau drumul la televizor tot pe antena trei, mă întind liniştit.Dintr-o icoană împodobită faină c-un ştergar ţărănesc mă certa blând un sfânt nu ştiu care. Ochii mei tot mai grei primeau povara luminii tot mai puţin.Rămaseră semideschişi ca două lame de cuţit.Mă simt împlinit.Mi-am tras-o în faţa guvernului pe mute,le-am arătat că mă doare undeva de shenghenul lor.
Cam atât....:)))))))))))))
              

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!