luni, 11 martie 2013

TREI ZILE DE FOC ( mic jurnal )



Ziua I-a 7 martie 2012......
Dimineaţa soseşte mută,trosnindu-şi luminile reci de primăvară în fereastra mea încă murdară de visele ce-au rămas prizionerele nopţii.Bietele de ele pe lumină nu le creşteau aripi pentru a zbura.Mă cobor uşurel din pat luând calea bucătăriei.Pun rapid de-o cafea,îmi pocnesc puţin oasele,aşa de dezmorţire şi virez în viteză spre baie.Clorul din apa robinetului albeşte volatilizând rapid visele rămase prin colţul ochilor.Periuţa dansează samba printre urmele de dinţi.Mai existau ici colo câte unul, aşa rămaşi precum copacii strâmbi prin fostele păduri ale patriei.Apa clocoteşte nerăbdătoare în a primi porţia de cafea.Uf,e gata.E fierbinte iar aburii ei încep a mă trezi la viaţă.Arunc în colţul gurii o ţigară din aceea fără Tva,adică din aia de peste Prut şi purced în razele dimineţii la balcon.Ca în fiecare zi ne dăm bineţe din balcoane vecinilor,care şi ei ies la o cafea.E o frumuseţe să vezi ce se petrece.Fiecare rânjeşte în felul său...Bon giorno,Hello,Bon aujrudui,Hi,Salve....de parcă turnul Babel se construi în târgul meu mic.Rânjesc şi eu un Bună dimineaţa mai neaoş,scuipănd în sân să nu mă pătrundă şi pe mine uitarea limbii învăţate de la mămuca.La o fereastră, undeva pe la etajul patru,fâlfâia un micuţ steguleţ scuiesc.Mă încrunt trecător, încercând să iert prostia.
-Eureghet chivanoc...aud de după perdeaua balconului...
-Salut băi Ianoş...Dă-ţi jos te rog pelinca şi pregăteşte şi tu ziua de 8,îi zic eu încă încruntat.Îmi trece repede când mă gândesc ce puiuţi de moldoveni faini o să iasă din frumoasa lui Martha.Zâmbesc.Omul intrase în andropauză de mult iar uşa de la el scârţâia cam des în ultimul timp.Mai ales de când îşi găsise de lucru pe la nemţi.
-Eşti zâmbitor Constantine,îmi aud eu numele de la o fereastră de la trei....Mă uit în sus şi ochii mi se lipesc pe două ţâte atârnânde peste pervaz.După un norişor de fum văd şi chipul duduiei Roza.Frumoasă încă la vârsta ei şi mai ales focoasă.
-Bună Roza.Te-ai trezit şi tu dimineaţă.
-Păi da,mâine e 8 martie şi cred că o să mai vină şi pe la mine oarecine.Trebuie să mai pregătesc şi eu câte ceva,să nu spună lumea că nu-s gospodină.
-Ptiu,al dracu uitasem total, mint eu frumos.Ies în oraş neapărat.Am ceva de cumpărat pentru doamnele mele şi mai ales pentru a mea.Noroc de tine că mi-ai amintit.
- Cum mergi singur? Merg şi eu dacă mă aştepţi puţin să iau ceva pe mine în fugă.Zâmbesc trist.Eu aş fi dezbrăcat-o în fugă,dar asta e.
-Te aştept la maşină,în parcare.Merg să-i pun ăia doi litri de benzină pe care îi mai am într-o sticlă de zile negre.Oricum alta nu mai am şi nici să mai cumpăr nu pot că nu-mi permite bugetul cu ziua asta a voastră.Dan ,un vecin de la doi,din blocul alăturat ne sorbea parcă fiecare cuvânt,schimbându-se la faţă precum un semafor.Probabil mă gândesc eu îi călcasem teritoriul.Mă doare-n cot de el când îi vad muierea la o fereastră alăturată.Deci are gugulufa acasă.Bunnnn,gândesc eu.Nu poate comenta,deci îi zâmbesc superior.Afară încă răcoare.Alimentez liniştit sticla de perfuzie a maşinii.Îmi ajunge fix pentru un drum la piaţă şi înapoi.Acolo sunt sigur găsesc de toate.Apare păşind legănat de dulce şi Roza.Dau o ochiadă pe la balcoane şi văd moacele vecinilor încruntate,probabil greşisem cu ceva.Nu-mi fac probleme.Deschid elegant portiera, o invit pe duduie în sarcofag şi bice spre piaţă.Pe faţa mea trona încă acel zâmbet tâmp că le-o răpisem pe Roza.De atâta stat aiurea în parcare biata maşină tuşea pocnind din toate încheieturile.În fine după ce se încălzeşte puţin toarce mai rotund.Din groapă în groapă ajung în sfârşit.Taman când începea şi motorul să se dezmorţească trebuie s-o parchez.
Başca loc de parcare.O bag şi eu pe o alee printre blocurile gri, lângă sediul unor tomberoane ce aveau pretenţii europene.
-Duducă,paşli matale pe jos ca şi mine.Nu sunt locuri de parcare,ai văzut.
-Nu-i problemă Constantine....abia mai facem şi noi mişcare.Coboară încetişor şi-mi izbeşte uşa ca la CFR-eu,de se zguduie toată maşina.Fire-ai al dracu,mă gândesc eu.Când blocam uşa privirea îmi cade pe scaunul duduii care sculptase bine formele ei apetisante.UF,tâmpit ce eşti,îmi spun.Cobor,încui taradaica şi o luăm încet la picior.Câte o rază de soare îşi făcea loc printre nori încălzind umbrele ce alergau grabite prin băltoace.Plouase toată noaptea. 
-Bună Constantine,ţi-ai luat alta? Şi-mi face şugubăţ din ochi un fost coleg de tranşee.
-Salut Sandule,alta ce?....
-Maşină,dragule,maşină...zice el continuând să zâmbească cu subânţeles,în timp ce mângâia cu privirea formele rubensiene ale Rozei.
-N-ai mătăluţă treabă cu ce maşini umblă Constantin,o aud eu pe Roza grăind parcă înverşunată.E poetul nostru de scară şi umblă cu ce maşini vrea.Biata nu întelese nimic însă mă apara.Ne umflă râsul pe amândoi.
-Tot după ghiocei şi ghiocele Constantine?
-Tot, zic eu încă râzând pe ascuns.Am obligaţii pe la nişte duduci care deşi m-au împuns cu ceva sforicele colorate în ţâţă, trebuie să le retunez într-un fel atenţia.Cu bugetul stau mai prost.Cum am debitat acest lucru moaca mea a devenit serioasă.
-Ei,te descurci tu,hai salve....
-Salve şi mii de bombe spun eu repede...Paşii mei încearcă să ţină ritmul din instinct militar cu pocniturile făcute de tocurile metalice.Na belea îmi spun.Ochii pieţarilor şi cumpărătorilor ne petreceau curioşi.
-Bă Rozo ,mai bine veneai în adidaşi.Toţi se uită după noi.
-Dăi dracu de pofticioşi zice,unduindu-se mai în ciuda lor.Eu bag capul mai adânc între umeri ca Petre Roman,că deh,mă ştia lume bună şi păşesc mai departe prin mulţime, spre tarabele pline de mărţişoare şi mărţişori de toate felurile şi culorile.
- Buluc de masculi peste tot, ca la tigăile cu bonus de prin molurile noi.Mă înfing cuminte în rând după ce bineînţeles calc pe copită un bivol ce puţea a vodkă proastă.
- Pardon zic printre dinţi....se pare ca mustaţa mea îi impune respect şi se retrage puţin.Abundenţa de culori şi prostioare de primăvară încep să-mi obosească privirea.Unul în faţa mea pune mâna pe o pisicuţa ce dormea într-un coşuleţ.Brusc mâţa începe să toarcă hodorogit.
-Doamnă,pisica asta nu-i bună,dă-mi alta....
- E bune domnu,e bune...stai să-i schimb niţel bateria că miaună de dimineată,zice rapid tantia de după tejghea.Era o tanti din aia mai tuciurie ca mine,dar cu aprige cunoştinţe în electronică.
-Vezi mătăluţă....acum o vezi cum face? Mâţa începu a mieuna fin aşa cum făcea Lili,o fatucă din cartier când simţea un portofel mai obez pe la moşulici în buzunarul de la spate.Îmi aduc aminte şi de o colegă de la unitate care umblase o zi întregă cu pieptul în faţă,când de nebun îi atârnasem ca mărşişor două OB-uri,unul vopsit cu ruj.Îl luasem de la una mai tănără ca să mai zămbim şi noi.Biata femeie încă nu ştia ce-s alea.În anul următor nu a vrut să mă mai lase să-i pun mărţişorul în piept.A spus să-l aşez pe masă, să-l vadă ea bine,a cautat pe google,după care mi-a dat voie să-l pun. Aleg rapid ceva mai expresiv şi ciufut să-mi semene.
-Cât fac astea ,întreb eu cu aer de om grăbit....
-Pai iepuaşul atât,maimuţica atât,trifoiul atât,vrei si pisica aia care toarce?
-Ho,cucoană mă trezesc eu spunând....aia are baterii noi şi eu mai pot toarce ca în tinereţe....
-Başca spune ea...o pui pe spinare şi când te mişti miorlăie.Înghit în sec şi mă gândesc câte miorlăituri trebuie să fac ca Roza să se simtă bine sau cât de aspru trebuie să fiu la limbă.La cuvinte bineânţeles.V-au luat-o gândurile de nebune,la ce vă gândiţi?Puşchea pe neuronul vostru ăla nebun.Mă rog să nu fie ca al meu că vă saltă ăştia de nu vă vedeţi, pentru folosirea limbii neaoşe în alte scopuri.Nici că vreau să mai gândesc.Cuminte Roza plecă în drumul ei după cumpărături.Hotărâsem să ne întâlnim la maşină la ora două.În treacăt am poposit şi pe la o florărie,unde buruieniele aveau preţ de macră.Am luat că nu aveam încotro,gândindu-mă ce verzături şi salate luam de banii ăştia.De ruşine portofelul îşi lipise obrajii unul de altul.Mă îndrept liniştit spre locul unde am lăsat maşina să mă aştepte.Timpul alergase cu mine şi era aproape ora de întâlnire cu duduia Roza.Nu voiam să mă las aşteptat.
-Hei Constantine,dar chiar nu vrei să mă vezi de loc ? mă aud eu interpelat de o voce cunoscută.Ştiam,era Roza.Statea pe un trotuar,peste drum.Lânga ea un sac de cartofi luase poziţia de asalt şi aştepta prostul, să-l care la voiture.Ea tot zâmbitoare c-un carton de ouă în braţe.
-Ştii Constantine ,dacă tot am venit cu maşina am zis să-mi iau şi nişte cartofi.Înghit în sec pentru a nu ştiu a câta oară.Nu am încotro.Sunt gentlemen.Iau punga cu mărţişoare în dinţi,îi dau florile să le ducă ea şi îmi umflu muşchii îmbrăţişând dulce sacul de cartofi.Mai aveam puţin să-mi dau drumul.Noroc că maşina era aproape şi cuminte mă aştepta.Mă gândeam acum cu ură la barabulele din sac ce onoare au.Auzi eu poetul scării car barabule.Aşa-mi trebuie dacă mă trezesc cu miros de catrinţă,îmi zic eu.
Maşina cuminte porneşte cu povara păcatelor de primăveri spre casă.Din două sughiţuri din lipsă de benzină ajung în final la fericitul loc de hodină al maşinii.Adică acasă,la mine în parcare.
-Bună Constantine,se vede ca ai făcut piaţa rânjeşte Dan de la balcon....
-Nu pentru mine Dane,ci pentru Roza...vino şi ajut-o te rog,că eu mai am treabă.Imediat îl văd că apare.Se pare că muierea lui ieşise la ceva cumpărături.Umflă sacul de barabule şi fuga pe scări pâna la uşa Rozei.Eu am rămas cu ouăle ei în braţe că duduca fugise şi ea după el,ca nu cumva să-şi strecoare vreo barabulă două prin buzunare.Deh,vreme de criză îmi spun.Râd trist.Încet îmi pregătesc bagajul de luat sus,închid şi asigur mijlocul de transport în raport cu legislaţia în vigoare încă azi şi purced spre bloc.Dan al meu iese tot roşu şi ciufulit.
-Am venit după ouă....
-Ia de aici...spun, însă nu-mi pot opri un zâmbet aiurit.În casă mă aştern la calculator,dau drumul la tv să văd ultimile prostii în vogă.Seara pătrunde în linişte peste sufletul meu împreună cu vinul roşu.Mă găndesc la mâţa care torcea cât avea baterii şi râd,râd,râd.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!