miercuri, 24 aprilie 2013

O TĂCERE



Au floare cireşii mei sălbatici,
Păseşte-ncet să nu mai strici,
Tăceri din munţi mei lunatici,
Ce curg în felinar de licurici.

Izvoare cristaline încă plâng,
Ce şlefuiesc o piatră în destin,
Sunt dorul visului din crâng,
Iar ţie mai mereu mă-nchin.

Prind iarăşi viaţă-n primăvară,
Mă-mbrac în nopţi cu amintiri,
Lumini încep iar să mă doară,
Cu line şoapte-n alte rătăciri.

Poteci cu umbrele-mi de paşi,
Rămân pustii de rătăcite-n noi,
Chiar dacă pleci tu cui mă laşi?
Să mor tăcut în umbre de zăvoi.

Vin alte timpuri ce ne-or trece
Şi-om face noi tăcute,alte-agape,
Din visul nostru care moare rece,
În linişte vin cerbii să se-adape.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!