vineri, 5 aprilie 2013

PĂCATUL DIN STEA...



Sunt visul ce se naşte prin nopţile senine,
În picuri reci de ploaie, căzută peste mine,
Mai rătăcesc prin noapte, pe-aleile pustii,
Tu zaci în frunza moartă,eu te aştept să vii.

Priveşte-mi bine tolba, ce-i plină de iubiri,
E tot ce port cu mine, te rog să nu te miri,
Că licăreşti în stele pe cer senin de noapte,
La margini de ecou îţi cânţi tăcute şoapte.

Romanţele se-nalţă prin valul meu din lac,
Sub sălciile plânse, trec undele ce-mi fac,
Iubirile pierdute la piept să le mai strâng,
Sub crengile-aplecate în care frunze plâng.

Ne înfruptăm muşcând din vis de fericire,
Noi vom lega în lanţuri o clipă de iubire,
Un şarpe ne îndeamnă prin vise adormite,
Să mai gustăm aroma din fructele oprite.

Te-oi săruta vulcanic,uitându-mă pe mine,
Prin geamăt surd, umil, prin nopţile senine,
Când împlinit de trudă ,secat de neputinţă,
Voi adormi iubito sub sâni plini de dorinţă.

Să-ţi răzvrăteşti făptura prin florile din tei,
Din coapsa ta iubirea,să curgă-n ochii mei,
Eu am să-ţi sorb genunchii pe care îi închin,
Luminilor prin stele, când am să mor puţin.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!