luni, 22 aprilie 2013

SUNT LUT OBOSIT...



Sunt ţintuit prin clipe, prin urme de destin,
Din cerul meu cad stele pe care vi le-nchin,
Din munţii mei de suflet se naşte alt izvor,
Pe fruntea-mi obosită mai picură un nor.

Dezlănţuite-n vise se-aleargă-n cerul viu,
Speranţele-mi proscrise,culoare de pustiu,
În trupul meu scântee cu-o ultimă bătaie,
Mai pâlpâieşte-n timpuri şi nu mai e vioaie.

Tu să mă crezi iubito departe de-oi fi dus,
Alături sunt cu tine în linişti prin apus,
Te voi veghea în noapte,în somn odihnitor,
Cu un suspin de şoapte la porţile de dor.

Se-mbracă ceru-n negru,luminile se sting,
Romanţe din apusuri în braţe mai cuprind,
Lin se topeşte lutul, pe-a mele încălţări,
Eu zbor cu primăvara să-mi caut alte zări.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!