joi, 30 mai 2013

AMINTIRI UCISE...

AMINTIRI UCISE...

Pe malul dimineţii în fiecare zi
Mai moare câte-un vis,
Dar spune-mi oare cine-ar şti
De câte mi-ai promis?

În ochi îmi plânge-un soare,
Cu razele nătânge
Şi-mi curg prin ei izvoare,
Dar roşii sunt de sânge.

Arcuşul zilei trece în amiezi
Pe strune colorate,
Mor curcubee prin livezi
Şi tu treci mai departe.

Iar dacă-i sunt lumii povară,
Tu zău să nu asculţi,
Cuvânt de rugă pusă-n seară,
Pe chipul celor mulţi.

Te du prin lumea ta senină,
Cu ale tale-ţi vise,
Să rătăceşti fără lumină,
Prin amintiri ucise.
ConstantinCristescu

luni, 27 mai 2013

UN RĂTĂCITOR…



Să nu mai fugi nicicând plângând,
Să nu mai fugi în fiecare seară,
Cupride-n braţe visul tremurând,
Şi-atunci iubirea n-o să moară.

Să nu-ţi plângi clipele-n ecouri,
Iar paşii tăi să rătăcească-n dor,
Ascunde-ţi lacrimi printre nouri
Şi prin iubire să mă laşi să zbor.

Tu inimă cu-n suflet de iubire,
Tu trup în vise mereu înălţător,
Eşti strop din blândă amintire,
Trecând prin visu-mi muriror.

Iubeşte-mi visul prin cuvinte,
Sunt doar iubire în recele décor,
Iubeste-mă,iubito fără minte,
Sunt doar umilul tău rătăcitor.
Constantin Cristescu

duminică, 26 mai 2013

DOI NEBUNI



Doi nebuni trăiau la ţară,
La o margine de sat,
El trebăluia pe-afară,
Ea trebăluia prin pat.
Cum se face nu se ştie,
Îi calcară doi străini,
Unu-i dă iama-n răchie,
Altu-n curtea cu găini.
Ia,din dosu curţii vine,
Supărat e rău tătuţă,
Cu ciomag de subţirime,
Ca un druc de la căruţă.
-Ce-aveţi bă de controlat,
La mine-n bătătură?
-Că vă fac cucuie-n cap
Şi vă umblu şi prin gură.
-Zău mai bade tu n-ai minte,
Tu nu vezi că suntem doi?
-Stai mata un pic cuminte
Luăm şi noi după nevoi.
Dar se-nfurie bădiţa,
Dădu drumul la dulău,
Paru-i şfichiuia arşiţa,
Prin seninul curcubeu.
-Nu ne omorâ mai bade,
Au strigat cei doi fârtaţi,
Am greşit dar nu se cade,
Să mergem acasă laţi.
-Am să vă iert de data asta,
De-mi împliniţi voinţa,
Am să vă dau ceva şi basta,
De-o să vă treacă suferinţa.
-Hei tu muiere scoală
Şi-ajută doi năpăstuiţi,
Că nu-i mare scofală,
De-or fi bine hrăniţi.
Îi ghiftui cu mare interes,
Dar stară bieţii aplecaţi,
Era un bade pe invers
Şi au plecat mai crăcănaţi... ;)))))))

ZBOR MUT...



Când lacrimile mele nimica nu-ţi mai spun
Şi-un negru înger, prin suflet îţi mai zboară,
Eu zău nu am să-ncerc să te abat din drum,
Dar te-oi privi umil din stele în ficare seară,

Aştept să se ridice-n zborul lor iară cocorii,
Să-mi poarte gândul îngheţat prin supărări,
Secaţi de lacrimi prin ochii mei sunt norii,
Ce-n umbre cad tăcut pe-a munţilor spinări.

Tu zână-ndepărtată, te mai aşterni prin vise,
Mi-ai încuiat iubirea-mi prin nucii suferinzi,
Mai port fărâmi din ea, dar toate sunt ucise,
Ghitarile sunt moarte şi-s spânzurate-n grinzi.

Mai lacrimă o lună, peste cuvinte-n noapte,
Cu galbenul ei rece, aştept să mă îmbrace,
Ecou-mi plânge mut că nu mai are şoapte,
Iar sufletul îmi zboară în alte zări, dar tace.

sâmbătă, 25 mai 2013

SĂ-MI STINGI TE ROG LUMINA...



Ţi-am încuiat iubirea printre stele,
Tu ai plecat şi fără să m- anunţi,
M-ai pus să mă ascund prin ele
Şi să păşesc potecile din munţi.

Să-mi laşi izvoarele să-mi plângă,
Iubirea mea sub cerul cel senin
Şi adieri în braţe să mai strângă,
Ultima rugă pe care ţi-o închin.

Să-mi desenezi pe suflet fluturi,
Ce poartă-n aripi poverile de dor,
Iar de-s copac tu să mă scuturi,
Să cadă visele care în mine mor.

Sunt singurul ce-şi poartă vina,
Sunt ultimul umil din cei înfrânţi,
Te rog atât, să-mi stingi lumina
Şi-apoi doar liniştea să-mi cânţi...

miercuri, 22 mai 2013

VĂ LAS....

VĂ LAS....

Poet nebun, tu nu-ţi mai aparţii,
Din stele reci mereu faci glume,
Tu pui poveri în inimi de copii,
E timpul să te-ascunzi de lume.

Dar n-am să plec şi-am să vă las,
Lumini arzânde-n nopţile nebune,
Şi flori născute-n urma mea pas
Şi-un cântec care plânge-n strune.

Vă dau în zboruri fără de oprire,
Cuvântul scump rostit în noapte,
Pe lacrimă de suflet,prin iubire,
Apusul meu ce moare-n şoapte.

Ghitara-şi lasă sunet tremurând,
Doar o scânteie pare că luceşte,
Prin sufletu-mi atâta de plăpând,
O linişte o simt, cum încolţeşte.

luni, 20 mai 2013

ALO,VIN BUCUREŞTI

ALO,VIN BUCUREŞTI

Bună zâua.Mă scuzaţi iubiţi prieteni dar tari vreu să vă sâmt în inima me aşa cum sâmt iubirea liniştită a munţilor pi undi mai umbla neica Fane Babanu *Ştefan cel Mare şi Sfânt*, când le-o tragea pi la apus turcilor ce se rugau aplecaţi.Şâ le-o tragea bibi di tăt,mai bine de cât le-au tras-o minerii în piaţa Universitaţii celor care voiau să planteze panseluţe.Taică uite aşa am ajuns să culeg premii după premii di pisti tăt,fără butelcă.La rivoluţiune am constatat câ din toate diplomili de la Cântarea României după ce le-am predat la DCA mi-au dat dat bani de două beri. Ladys,gentlemens,uite aşa a ajuns un biet urmaş de râzăş,un haiduc nebun al codrilor Bucovinei să dughescă bere Pilsen.Cupele s-au mai spart în timp.Bă,voi aveţi emoţii?...eu nu.Aşa câ vă zâc pi scurt ceea ce-am păţât cu drumul la capitală.Mă sună un amic de-al vostru că vrea vin Cotnar roşu şi mai voia să fie şi demi-sec.Pretenul...deh, la nevoie se cunoaşti,îmi zâc şi mă hotărăsc să merg la sursă.Mai ales că aşa ceva sâ găseşte mai greluţ şâ pi la noi.Haţ telefonul în mână şi sun la taxi,că eu nu am bani de rovignetă,la un alt preten.
-Alo,salve băi negrule,era dracu mai negru ca mine,hai sâ mă duci la Cotnar,vii sau te mazilesc?
-Sâ-mi trăieşti Constantine,vin imediat,dar de unde te iau,la ce bar,terasâ eşti?
-Sânt acasâ nebunule câ nu mai beau de asarâ,te aştept în parcare.Timpul se scurge cu ciudâ în fumul aşteptării.Nu am unde arunca chiştocele câ tăti coşurile di gunoi sânt noi şi nu se cadea sâ li murdăresc eu,aşa câ le arunc sub o maşână ruginitâ ca a mea.
Taxiul îşi face apariţia într-un val de praf de anul trecut.
-Buna Constantine ,am ajuns rapi di tăt.
-Hai lasâ gogoşâli şi hai câ nu-i timp.Direct la cramâ mă duci.Emblema încâ cu fulguşori di iarnâ di pi gume scrâşnesc stânind alt val de praf de era sâ mă gâtui cu centura.
-Tema îşi bagâ coada printre ciolanele mele bătrâne....
-Bă fecior,zâc eu lasâ şâ tu mai moale ca nu moare capitala.
-Nene Constantine,închide pisti juma di orâ.
-Bagâ normal zâc eu cu gândul de a nu mă faşi di ruşâni.Nu pre am avut timp sâ mai vad nişti picioruşâ mai lunguţâ,nişi sâ număr stâlpii şi am şâ ajuns.
-Nu te mişti di aişi.Apoi cobor grăbit şâ plin de importanţa cuvintelor ce mă aglomerau prin bilâ,purşed direct la şăful desfaşerii.
- Bună zâua,bă Nae...am nevoi de nişti vin roşu,Cotnar original şâ di calitati.
-Apăi ăla e la vinul de aur şâ-i scup şâ nu prea mai esti câ se dă la exporturi.
-Cheamă-l pe director.zâc eu hotărât.
-Ei nu nene Constantin,pentru matale se mai găseşti.Am vrut sâ ti necăjesc niţel.Mă uit la el mirat şâ vad că-mi faşi sămn sâ mărg dupâ el.OUPS,îmi zâc,mă descurc precum Creangâ prin cânipâ şi mă umflă niţel râsul.Pi un palet mai tronau câtiva cutiuţe cu şeea şe-mi doream eu.Zâmbesc ferişit.
-Bă Nae,cât mă faşi?câ mă grâbesc.
-Păi stai sâ-l guşti niţel câ am un bidon cu distupuş.Dişartâ în douâ pahari de dădeau pe jos şâ pentru şei plecaţi dintre noi.
-Noroc şâ sâ-mi trăieşti neicâ Constantine....Nu apuc sâ spun nimic şâ paharul se deşertă repede în gătlejul flămând al feciorului.
-Noroc Nae zâc eu şâ dacâ am vazut câ nu mai am cu şini da un şioc,l-am ingurgitat neaoş.BRRRRRRRR....bunuţ îmi zâc.
-Mai o guriţâ nene Constantine câ-mi plaşi tare cum le mai scrii,da muierea mea îi plaşi şâ mai mult.E cu matale pe facebook prietenâ.De câte ori găsesc copilul cu scutecul neschimbat îmi zâşi că iar ai scris di morţi.Se gândeşti la biata mămuca ei,stă acuma ca berea numai la răşi.Na,cum s-o bat? Aşa câ mă apuc eu şâ spăl,fac mâncare,schimb copilul...şi uite aşa tari mi-i greu.Mă întristez în sufletul meu ştiind câte necazuri îi fac bietului om şâ îi fac sâmn să mai pună un pahar,aşa de milă.În cadrul uşâii apari Mişu taximetristul cu o moacâ miratâ.
-Nene Costică,pardon Constantine că ştiu câ ti superi,merjim ori mai stăm,câ am o comadâ cu ieşâre din târg?
-Bă Mişule tu nu-l ştii pe neica Constantin? Ai răbdare câ o sâ vinâ şâ el.Vinâ sâ iei şâ tu o guriţâ sâ vezi şi i-am dat.
-Nu beau la volan,multumesc.
-De-te dreacu câ nu ai volanul cu tine Mişule....Mă umflă niţel râsul şâ mă întorc sâ nu mă vadă nebunii.Cu paşi micuţi Mişu se apropie de măsuţa improvizată pe un butoi.Nae mai scoate un pahar de unică folosâţâ că deh, sântem şâ noi europeni,şâ-l umple haiduceşte până la refuz.
-Na crapă şi tu în tine un vin mai bunişor,pentru nenea Constantin dau eu.
-Noroc dară...îl aud şâ şmâc cu el pe gât pănă să scot eu o vorbă.Timpul sâ scurje cu fiecare pahar care plânje în sufletul nostru.Noi începusem a vedea icoane în pliantele de promoţii a Cotnarului şâ bacus ne ţinea nu cu o mână ci cu două sau mai multe,zău câ nu mai ştiu sigur. Cert este câ am ajuns cu altă maşână acasâ,cu bidonaşele cu vin şi culmea nu m-am bătut cu nimeni.Acuma dorm ca şâ voi de la atâta paranghelie.Rverenţe dară dumneavoastrâ pentru micul răgaz de suflet.Plecaciune iubitorilor de frumos şâ truditorilor de cuvânt.Multumesc,un răzăş nu tocmai sănătos,ca şâ voi. Multumesc.CC


VOUĂ PRIETENI....

VOUĂ PRIETENI....

Înconjurat de sufletele voastre,
Mi-au crescut aripi şi-o să zbor,
Am să ascund tăcerile în astre
Şi-n inimile voastre mă cobor.

Să vă închin, o clipă de iubire
Şi zâmbetul moldav ,cuminte,
Îmi dăruiţi cu toţi atâta fericire,
Voi truditori ai albelor cuvinte.

Vă-mbrăţişez cu braţele deschise,
Vă mulţumesc cu razele de lună
Şi-am să vă port cu mine-n vise,
În noaptea mea atâta de nebună.
Constantin Cristescu

FEMEIE IUBITĂ....

FEMEIE IUBITĂ....

Să vii iubito să mă semeni peste nopţi,
Iar eu plutind prin cerul meu fierbinte,
Să las sărut tăcut pe sânii tăi cei copţi
Şi-am să te plimb prin stele şi cuvinte.

Rotundă luna cu galben mai zâmbeşte,
Noi printre umbre mai împletim păcate,
Îţi mângâi coapsa cu steaua care creşte,
Prin cerul meu, printre cuvinte moarte.

Stăpână eşti,când rătăcesc prin gânduri,
Ascuns de ochii lumii în zările albastre,
Rămâi mereu fumoasă scrisă-n rânduri,
Mereu frumoasă ,prin sufletele noastre.

Tu suflet plin ce construieşti prin mine,
Flămânda-ţi foame dintr-un etern sărut,
Să faci iubirea mea, o ploaie de suspine
Şi-o curge peste tine cuvântul ne-nceput.

miercuri, 15 mai 2013

HUŢA – HUŢA...

HUŢA – HUŢA...

Mi-au bătut anii la geam,
Eu prin vise mai plutesc,
Chiar parcă mă însuram,
C-o muiere ce-o iubesc.

Beau cafea că e fierbinte,
Fruntea să o descreţesc
Şi mai vomitam cuvinte,
Înjurând mai strămoşesc.

Cum de naiba că aseară,
Adormisem mai târziu,
Aşternutul meu de vară,
Zău constat că e pustiu.

Să o mângâi pe-Alinuţa,
Bahic răsufland alcool,
Ea voia să se dea huţa,
Cu-n vecin pe la subsol.

Lacătul parcă-i de vină,
Cred c-au ruginit căţeii,
Într-o ţeapă prin lumină,
Se tot giugiuleau mişeii.

Din înaltul meu balcon,
Zău priveam fără de vină,
Cum se strecuru ,pardon
Pe-o banchetă la maşină.

Am băut vreo trei pahare,
Să adorm prin idealuri,
Las maşina din parcare
Să tot facă huţa-n valuri.

luni, 13 mai 2013

O RĂTĂCIRE...



În poala albelor cuvinte,
Născute-n floare de castani,
Mi-am aşezat pe-un vis cuminte,
Păcatele trecute peste ani.
Cuvinte-n aripă de zbor,
Tăcute-n noapte mai călătoresc,
În solitarul ţipăt de cocor,
Îţi spun în şoaptă te iubesc.
Să mă încui în visul tău,
Apoi să-mi tai speranţa c-o secure,
Să nu mai rătăcesc din nou,
Poteca verde de pădure.
Prin legănate frunze-n adieri,
Să plăngă nori peste izvoare-n văi,
Să zbor prin curcubeu de primăveri,
Tăcut să mă înec în ochii tăi.

SĂ ÎNGROPĂM...



Să îngropăm luminile ce zboară fără de culoare
Şi-apoi să îngropăm fărămă de speranţă-n vis,
Să îngropăm ce-n suflete prin nopţi ne doare,
Să îngropăm iubito tăcut, tăceri ce ne-au ucis.

Am să te-ajut să mă îngropi pe undeva în stele
Şi numai tu cândva, de umbra-mi să mai ştii,
Din amintiri ucide, dezlănţuite clipele rebele
Ce le-am purtat povară, prin visul din copii.

Răstoarnă cerul peste pieptul meu fierbinte,
De-atâtea cântece ce răsunau lumini de lună,
Ghitările să-şi plângă-n strune fără minte,
Doar umbrele de note din viaţa mea nebună.

Privirea-ţi să o laşi să smulgă o linişte de cer,
Din lacrimi reci să-mi construieşti o undă,
Ce între maluri să mai zburde ecouri efemer,
Din astre seci lumini să laşi să mă pătrundă.

PAŞI SPRE CER...



Degeaba mai încerci să plângi,
Iar umbra peste parc să-ţi laşi,
Tu stele-n braţe nu mai strângi
Şi cauţi semne-n urmele de paşi.

Cad florile mature prin castani,
Acum e plină iar aleea de iubiri,
Pe umeri port poverile din ani,
Sunt sincer obosit să nu te miri.

Când n-am să pot să mai revin,
Sub felinar în noaptea cea târzie,
Din suflet clipe-mi mai rămân,
Pe banca noastră tăcută şi pustie

Îmi creşte plumbul în picioare,
Eu mai păşesc atâta de stingher,
E-atât de mică lumea asta mare
Şi paşi-mi se îndreaptă către cer.

FACEBOOKUL...

FACEBOOKUL...

Te-am cunoscut iubito pe facebook,
Erai prin poze atâta de frumoasă,
Că mai mereu eram pierdut, năuc
Şi te visam prin noaptea păcătosă.

Flămând mereu de chipurile tale,
Pe mouse mai butonam drăcesc,
Să-mi cheltuiesc acele trei parale,
Că vreau neapărat să te-ntâlnesc.

Te-am invitat să vii mai la apus,
Pe-aleea-n parc ce mai suspină
Şi-n braţe să te port numai pe sus,
În suflet vreau să-ţi fac grădină.

Tu ai răspuns chemării imediat
Şi ai venit, ca fără să te-aştept,
Aveai în gură un dinte spânzurat,
Mustaţă, chiar şi păr pe piept....:))).

marți, 7 mai 2013

ÎNCERCARE DE RUGĂ




Încerc să mă împac cu mine
Şi-ncerc din suflet să te iert,
Cad patimile-n nopţi senine,
Cu Dumnezeu mereu mă cert.

Se-ntorc cocorii mei pe-acasă,
Iubirea mea o poartă peste ei,
Şi-n nopţi grădina mea o lasă,
Pe umbra desenată de un tei.

Încerc să mai dansez cu norii,
Ce-aleargă lin prin visul meu
Şi-ncerc să mai trezesc fiorii,
În şoapta rugii către Dumnezeu.

Lumini se nasc şi se vor naşte,
Lumini cu trupuri din lumini,
Noi ne-om ierta în fiecare Paşte
Şi-om fi din nou cât mai senini.

Tu-ascultă-mi ruga şi mă iartă,
Eu iert uitarea-n chipul tău divin
Şi dă-mi tu Doamne altă soartă,
Să mai traiesc şi să mă-nchin.

vineri, 3 mai 2013

INFINIT ECOU



Un înger moare în tăceri,
Tăcute-n mare-albastră
Şi ne apasă-n primăveri,
O floare din fereastră.
Un val cu val alungă,
Pe mal spume ucise,
Un nor să le străpungă,
Cu albul mort de vise.
Ne plânge o lumină,
Cu raze reci pe faţă
Şi-o floare de sulfină,
Se-nchină-n dimineaţă.
Noi mai păşim dureri,
Din amintiri trecute,
Pe frunza moartă ieri,
Stau vise ne-ncepute.
O lume mai respiră,
Iubind numai păcatul,
Iar pasul şi-l înşiră,
Peste ecou neantul...

ÎNCĂ TE IUBESC



N-am nici o iarnă-n buletin
Şi cred că n-am nici vise,
Pe care-aş vrea să ţi le-nchin,
Cu florile ucise.

Nu am nici urmă de-amintire
Şi rece plâng doar norii,
Încet de reci mă picură safire,
Ce îmi adorm fiorii.

N-am nici o lacrimă să-ţi dau,
Să o săruţi în noapte,
Închise-n suflet eu mai vreau,
Poverile de şoapte.

Nici mângâieri eu nu mai am,
Să mângâi linişti de-apus,
Sărutul eu ţi-l las pe geam
Şi-n nopate-s dus.

Nici paşi să fac eu nu mai pot,
Am mersul încuiat,
În turn de fildeş şi socot,
C-aşa mie dat.

Nu am nici scară către cer,
Să urc privind de sus,
Speranţele ce mor stingher,
În sufletul apus.

Nu am frumoasă rugaciune,
Să ţi-o închin regesc,
Păşesc tăcut în altă lume
Şi încă te iubesc.

ALTE DIMINEŢI



Am încercat să alung
Razele dimineţii
Ce-mi bat singurătăţi,
În fereastra plină
De clipe prăfuite.
Visele mele nu mai
Au aripi şi rămân
Tăcute, încorsetate,
În pânze de păianjen.
Tu mai calci curcubee
Amestecând miresme
De amintiri şi-mi cobori
În ochi cristale de rouă.
Deschide-mi poarta
Noilor dimineţi cu note
Mierlă în cireşul înflorit,
Îmbraţişează-mi umbra
Fără lacrimi, ci doar,
Cu adieri de cuvinte.

IUBITA MEA… MAREA



Scăldat de soare albastru-n ochii tăi
Mai lacrimează secunda de iubire,
Pe-un val de foc cu aprige văpăi
Ce se ascund cu toate-n amintire.

Tu-ţi plânge-n alte zări chemarea,
Furiile-ţi tu le ascunde într-un val,
Sub norii albi voi aştepta uitarea,
Pe umeri goi într-un sărut banal..

Iubirea mea printre furtuni ascunsă
Din norii negri te-o mai privi posac,
Voi arunca-n eter o clipă nesupusă,
Cuprinde-mă-n adâncuri şi-am să tac.

FĂRĂ LACRIMI



Iubita mea eu nu am lacrimi,
Pe cât aş vrea să-ţi dăruiesc,
În săptămâna mea de patimi,
De dorul tău mereu greşesc.

Iubita mea eu nu am lacrimi,
La care tu să vii să te închini,
Sunt păcătosul plin de patimi,
Ce stau ascuns printre lumini.

Iubita mea eu nu am lacrimi,
Am stele doar din cer senin,
Cu-nlănţuite umbre-n patimi,
Ce vreau tăcut să ţi le-nchin.

Iubita mea eu nu am lacrimi,
În noapte clopotul mai bate,
Luminile se nasc din patimi
Şi noi vom împărţi păcate...