duminică, 26 mai 2013

DOI NEBUNI



Doi nebuni trăiau la ţară,
La o margine de sat,
El trebăluia pe-afară,
Ea trebăluia prin pat.
Cum se face nu se ştie,
Îi calcară doi străini,
Unu-i dă iama-n răchie,
Altu-n curtea cu găini.
Ia,din dosu curţii vine,
Supărat e rău tătuţă,
Cu ciomag de subţirime,
Ca un druc de la căruţă.
-Ce-aveţi bă de controlat,
La mine-n bătătură?
-Că vă fac cucuie-n cap
Şi vă umblu şi prin gură.
-Zău mai bade tu n-ai minte,
Tu nu vezi că suntem doi?
-Stai mata un pic cuminte
Luăm şi noi după nevoi.
Dar se-nfurie bădiţa,
Dădu drumul la dulău,
Paru-i şfichiuia arşiţa,
Prin seninul curcubeu.
-Nu ne omorâ mai bade,
Au strigat cei doi fârtaţi,
Am greşit dar nu se cade,
Să mergem acasă laţi.
-Am să vă iert de data asta,
De-mi împliniţi voinţa,
Am să vă dau ceva şi basta,
De-o să vă treacă suferinţa.
-Hei tu muiere scoală
Şi-ajută doi năpăstuiţi,
Că nu-i mare scofală,
De-or fi bine hrăniţi.
Îi ghiftui cu mare interes,
Dar stară bieţii aplecaţi,
Era un bade pe invers
Şi au plecat mai crăcănaţi... ;)))))))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!