miercuri, 15 mai 2013

HUŢA – HUŢA...

HUŢA – HUŢA...

Mi-au bătut anii la geam,
Eu prin vise mai plutesc,
Chiar parcă mă însuram,
C-o muiere ce-o iubesc.

Beau cafea că e fierbinte,
Fruntea să o descreţesc
Şi mai vomitam cuvinte,
Înjurând mai strămoşesc.

Cum de naiba că aseară,
Adormisem mai târziu,
Aşternutul meu de vară,
Zău constat că e pustiu.

Să o mângâi pe-Alinuţa,
Bahic răsufland alcool,
Ea voia să se dea huţa,
Cu-n vecin pe la subsol.

Lacătul parcă-i de vină,
Cred c-au ruginit căţeii,
Într-o ţeapă prin lumină,
Se tot giugiuleau mişeii.

Din înaltul meu balcon,
Zău priveam fără de vină,
Cum se strecuru ,pardon
Pe-o banchetă la maşină.

Am băut vreo trei pahare,
Să adorm prin idealuri,
Las maşina din parcare
Să tot facă huţa-n valuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!