vineri, 3 mai 2013

INFINIT ECOU



Un înger moare în tăceri,
Tăcute-n mare-albastră
Şi ne apasă-n primăveri,
O floare din fereastră.
Un val cu val alungă,
Pe mal spume ucise,
Un nor să le străpungă,
Cu albul mort de vise.
Ne plânge o lumină,
Cu raze reci pe faţă
Şi-o floare de sulfină,
Se-nchină-n dimineaţă.
Noi mai păşim dureri,
Din amintiri trecute,
Pe frunza moartă ieri,
Stau vise ne-ncepute.
O lume mai respiră,
Iubind numai păcatul,
Iar pasul şi-l înşiră,
Peste ecou neantul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!