luni, 13 mai 2013

PAŞI SPRE CER...



Degeaba mai încerci să plângi,
Iar umbra peste parc să-ţi laşi,
Tu stele-n braţe nu mai strângi
Şi cauţi semne-n urmele de paşi.

Cad florile mature prin castani,
Acum e plină iar aleea de iubiri,
Pe umeri port poverile din ani,
Sunt sincer obosit să nu te miri.

Când n-am să pot să mai revin,
Sub felinar în noaptea cea târzie,
Din suflet clipe-mi mai rămân,
Pe banca noastră tăcută şi pustie

Îmi creşte plumbul în picioare,
Eu mai păşesc atâta de stingher,
E-atât de mică lumea asta mare
Şi paşi-mi se îndreaptă către cer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!