luni, 13 mai 2013

SĂ ÎNGROPĂM...



Să îngropăm luminile ce zboară fără de culoare
Şi-apoi să îngropăm fărămă de speranţă-n vis,
Să îngropăm ce-n suflete prin nopţi ne doare,
Să îngropăm iubito tăcut, tăceri ce ne-au ucis.

Am să te-ajut să mă îngropi pe undeva în stele
Şi numai tu cândva, de umbra-mi să mai ştii,
Din amintiri ucide, dezlănţuite clipele rebele
Ce le-am purtat povară, prin visul din copii.

Răstoarnă cerul peste pieptul meu fierbinte,
De-atâtea cântece ce răsunau lumini de lună,
Ghitările să-şi plângă-n strune fără minte,
Doar umbrele de note din viaţa mea nebună.

Privirea-ţi să o laşi să smulgă o linişte de cer,
Din lacrimi reci să-mi construieşti o undă,
Ce între maluri să mai zburde ecouri efemer,
Din astre seci lumini să laşi să mă pătrundă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!