duminică, 26 mai 2013

ZBOR MUT...



Când lacrimile mele nimica nu-ţi mai spun
Şi-un negru înger, prin suflet îţi mai zboară,
Eu zău nu am să-ncerc să te abat din drum,
Dar te-oi privi umil din stele în ficare seară,

Aştept să se ridice-n zborul lor iară cocorii,
Să-mi poarte gândul îngheţat prin supărări,
Secaţi de lacrimi prin ochii mei sunt norii,
Ce-n umbre cad tăcut pe-a munţilor spinări.

Tu zână-ndepărtată, te mai aşterni prin vise,
Mi-ai încuiat iubirea-mi prin nucii suferinzi,
Mai port fărâmi din ea, dar toate sunt ucise,
Ghitarile sunt moarte şi-s spânzurate-n grinzi.

Mai lacrimă o lună, peste cuvinte-n noapte,
Cu galbenul ei rece, aştept să mă îmbrace,
Ecou-mi plânge mut că nu mai are şoapte,
Iar sufletul îmi zboară în alte zări, dar tace.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!