sâmbătă, 8 iunie 2013

DOAR, DE CE ?



De ce când nu te văd, mereu eşti mai frumoasă,
De ce mai vreau să te ating, prin nopţile de vis,
De ce mă lupt cu timpul,când îngeri stau la masă,
Şi-mi beau pocale pline din sufletu-mi proscris.

De ce din lumânări rămâne doar fumul de poeţi,
De ce se plânge marea prin valurile înspumate,
De mă lupt cu zarea şi-n zbor de albe dimineţi
Pe trupul meu cel obosit, stau amintirile uitate.

De ce rostite, cuvintele mă dor prin serile târzii,
De ce nu plânge nimeni, când înfloresc castanii.
De ce-mi rămâne mie, un pas peste aleile pustii
Şi umbra mea tăcută, de ce o mai îmbracă anii.

De ce să vii să mă mai cauţi prin cristalin izvor,
De ce pe fruntea mea să pui răceala de cuvinte,
De ce nu-mi laşi iubito, potecile cu-n alt fior,
Ca să le trec în lumea tacută-mi din morminte .

De ce-şi adie vântul arome dulci peste gradini.
De ce se naşte lumea. prin plânset sau în hohot.
De ce mă cauţi noaptea., când vrei să te închini,
Mă ierţi iubito cam plecat cu muzică de clopot.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!