sâmbătă, 8 iunie 2013

DOR DE CUVÂNT



Pe frunte de munţi
La poale de nor,
Din picuri marunţi
Se naşte-un izvor.

Îşi curge pe stancă
Durerea-n fior,
O lacrima-adâncă
Se naşte-n izvor.

Îmi sprijină cerul
O stancă de dor,
Plângând pivnicerul,
Îmi toarnă-un izvor.

Aşteptă-mă-n vale,
Încet mă cobor,
Să-ţi stau la picioare,
Sorbind un izvor.

Apoi tu-mi aprinde
Pe vis zburător,
Lumini aburinde
Ce-şi nasc un izvor.

În umbre de toamne,
De-adiere, de vînt,
Mă lasă tu Doamne
Să mai nasc un cuvânt.

Mai plânge-o ghitară
Prin ecoul rebel,
Cuvântu-i povară,
Să mă-ngropi lângă el.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!