sâmbătă, 8 iunie 2013

ÎNCOLŢIND IUBIRI...



Mai lacrimează cuvântul noii ploi,
Prin ceaţurile reci în albe dimineţi,
De-am fost cu voi,trăiesc prin voi,
Deşi sunt călător trecut de alte vieţi.

Păşesc uşor prin clipele-abisale,
Ascunse sunt în crângul înverzit,
Sudori îşi pun în lacrimă de jale,
Toţi norii ce în noapte i-am păşit.

Tăcut dansează frunzele-amorţite,
Sub adierile ce dormitează nud,
Din ceruri cad doar vise răvăşite
Şi toate îmi îmbracă trupul crud.

Către apusuri se mai coc lumini,
Un înger le veghează nebuneşte,
Lăsând aromele printre grădini,
Pe nopţi iubirea iarăşi încolţeşte....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!