sâmbătă, 8 iunie 2013

SĂ NE ÎNVEŢI...



Mă-ntreb mereu în suflet când cerul mi-i ceţos,
De ce-adunăm păcate şi-apoi le aruncăm pe jos,
De ce mereu ne judecăm de parcă sfinţi suntem
Şi strângem vise moarte, la poarta din blestem.

De ce-aruncăm cu pietre,când îngerii ne cheamă,
Să ne păşim lumini prin zborul plin, prin teamă,
De ce suntem încrâncenaţi,pe cei ce ne-amăgesc,
Poate nu ştiu că fac păcat şi poate încă ne iubesc.

De ne naştem goi, plângând poveri de primăvară,
De privim un soare, ce-adoarme-n prag de seară,
De ce cu umbre-n braţe visăm, prin nopţi că stăm,
Învaţă-ne Tu Doamne,cu suflet bun să mai iertăm.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!