sâmbătă, 8 iunie 2013

TOPIT ÎN STELE



Încui cuvinte de copil prin sufletu-mi cresc vise,
În inimă aşez un rest, dintre speranţele-mi ucise,
Pornesc la drum, spre altele tărâmuri, peste zări,
Las soarele în urmă şi-ncalec vânt spre depărtări.

Am să alunec peste curcubee ce-s rătăcite-n nori,
Îţi las un pas pustiu peste-o grădină ochi de flori,
De-ai să-mi atingi aripa,cum poate-ţi mai doreşti,
S-o faci prin visul rece, ce-ţi doarme prin caleşti.

O trudă albă, crudă din nopţile în care astrul trist,
Mă-ntrebă-n galbenul de lună cât oare mai exist?
Eu nu răspund, ci tac şi-mi leg ecoul murmurând,
Cu inima din piept mă bat şi nu mai pot să plâng.

Mi-i seacă şi privirea,nu pot privi atâta de departe,
În pieptul meu din când în când o inimă mai bate,
Ascund romanţele de noapte în cerul meu, în stele,
Tu mă alungi din drumul tău să mă topesc prin ele.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!