marți, 30 iulie 2013

DIMINETI DESCHISE


Se naşte-o dimineaţă din trupurile goale,
Pe-un colţ de geam păianjenul mai ţese,
Bucăţile de vis ce ţi-am lăsat prin poale,
Din sânii tăi izvor,mai plin de trudă iese.

Muşca o rază crudă din aşternuturi albe,
Lovind fereastra nopţii cu razele curate,
Îşi strânse stele luna şi construi-se salbe,
La gâtul nopţilor ce iar ne-aduc păcate.

Deschid fereastra vieţii,o clipă de senin,
Îmi coborâse-n suflet, iubirea-i arzătore,
Iar umbra mea tăcută în braţe o mai ţin,
Tu eşti ascunsă-n ea iubito ca o floare.

Să vii de vrei să mai păşim şi alte nopţi,
Prin aşternut să-ţi laşi aromele din flori,
Sărut de împlinire să pun pe sânii copţi,
Să-ţi mângâi trupul tău cu razele-n fiori.

HAI SPUNE-MI


Hai spune-mi iubito,îţi place cum plâng,
Paşind peste noapte, prin roua din crâng,
Să-mi cânţi printre astre eternul tău dor,
Tăcut să te-ascult,cum plângi prin izvor.

Şi-aleargă la mine călcând  printre stele,
Să-mi aduci curcubee,să ne facem inele,
Sub umbra de lună,hai să fim numai noi,
Prin boare de vânturi, prin picuri de ploi.

Hai spune-mi iubito,îţi place cum plâng,
Când umbra ta cade pe piept şi o strâng,
Truditele-mi palme te-ascund prin fior,
Tu tăcută te-ascunzi sub stânci cu izvor.

Aleargă-mi prin ceaţă paşind peste noi,
Poteci dintre umbre ce se pierd în zăvoi
Iubirii din noapte, prin cuvintele scrise ,
Şi-ascunde-mi cărarea, către vise ucise.

Hai spune-mi iubito,îţi place cum plâng,
Pustiul din mine prin tăcerea de crâng,
Te-aştept să alergi şi în noapte să-mi vii,
Să-ţi mângâii iar sânii de iubire pustii.

duminică, 14 iulie 2013

FATA MORGANA


Mi-ai aşezat zilele la coţul singurătăţii,
Unde somnul veşniciei înţepenit în vis,
Îngreunează pleoapa mea şi-a zeităţii,
Iar ochiul timpului a mai rămas închis.

Din el ies lacrimi care-şi curg albastre,
Deşert prin sufletu-mi atâta de pustiu,
Prin pieptul meu stă cerul gol de astre,
Minţindu-mă frumos îmi spui că-s viu.

Te tot visez iubito prin fiecare noapte,
Adăpostind prin tine luminile de zori,
Eu mângâi dimineţi cu clipe-n şoapte,
Tu te ascunzi printre gradinile de nori.

Te caut iarăşi prin zările cu-n roş apus.
Te caut iarăşi fată, tu ce nu ai prihană,
Să te iubesc etern aşa precum am spus,
Dar n-am noroc,eşti Fata mea Morgană....
  1. PRIN LANURI

    În câmpul roşu,plin de maci,
    Iubita mea stai goală,
    Te tot  presa ca să te c .....,
    Dar nu-i nici o scofală.

    La margine de lanul meu,
    E-un lan de barabule,
    Eu stam în el cu dorul tău
    Şi tu visezi la p.....

    Te rog să nu mai vii la mine,
    Nu te mai vreau în pat,
    Pe pubis ai un mărăcine
    Şi-i zău plin de c ......

    Prefer să stau în noapte treaz,
    Să nu visez într-una,
    Nici eu iubito nu-s mai breaz
    Şi-am să mă f.......cu luna.

FRUMOASĂ MUZĂ...



Clipe rătăcite zboară printr-un colţ de univers
Şi senin o lună zace pe-un covor de stele pline,
Muzele încet coboară rime calde într-un vers,
Eu eliberez prin noapte visele cuminţi, senine.

Un sărut în miez de noapte mă trezeşte cu fiori,
Paşi înlănţuiţi de valsuri fac toţi îngerii divini,
Reci izvoarele de munte se coboară dintre nori,
Lăcrimând arome-ascunse în petalele de crini.

Aripile-mi cad pe piept, obosite de-al tău zbor,
Stau cu liniştea-n poiană licuricii mei de munte,
Licărind o nouă viaţă, într-un strigăt de cocor,
Eu sărutul meu de şoapte îl aşez pe a ta frunte

Curcubeul meu adoarme liniştea din depărtări,
Flautu-şi apleacă-n cântec toate notele divine,
Zboară pescăruşii nopţii peste nesecate mări,
Numai tu iubită muză zbori alăturea de mine.
Constantin Cristescu

O NOAPTE



Plămadă-n cântec de apus ,
Sunt călător ce se îneacă-n noapte,
Cu sufletul umil, supus,
Îmi construiesc din versuri şoapte.

Mă mângâie doar luna,
În ale mele vise din nopţile albastre,
Tu calci degeba-ntr-una,
Poteci de val prin marile albastre.

Eu nu cobor din stele,
Ascuns acolo stau de noapte-nlănţuit,
Rămân ascuns prin ele,
Prin visul meu ce nu e încă desluşit.

Privirea ta ca o săgeată,
Îmi taie umbra în bucăţile mărunte
Şi-o lacrimă îşi pune pată,
Pe doinele tăcute-n vârf de munte.

În tine eu, încă mai cred,
Eşti zâna ce se naşte peste nopţi,
În vis doar te sărut,te văd,
Te-oi săruta mereu pe sânii copţi.
Constantin Cristescu

PROMISIUNE



De visul crăcănat adoarme,
Pe scări afară la un moş,
Îi plâng în braţe silicoane,
Speranţa de-a fi iar cocoş.
Se naşte în tăceri de noapte,
Prin aburi albi de la rachiu,
O raţă împănată-n şoapte
Şi-o văduvă în roşu viu..
E criză zău şi stau închis,
Să-mi duc poverile de ani,
O să iubesc cum am promis,
Doar văduve de şaişpe ani......:))))))))..
Constantin Cristescu

ÎMI PLÂNGE GOL



Îmi plânge gol paharul într-o seară,
Pe fundul său o lacrima de amintiri
Şi-a înecat amurguri printr-o vară,
Pe-adânc de vise ce plăteau iubiri.

Doar eu cu Bachus judecaţi la bară,
Ne plângem roua,prin florile de tei,
Paharul poartă-n suflet iar povară,
Că am iubit mereu tăcerea din femei.

Ne ceartă-o lună care mut străluce,
Înlanţuiri de umbre-n frunzele de tei,
Din trupul meu un suflet cald se duce,
Spre-adâncul de ocean din ochii ei.

Sunt umbra rece ,vinovată de lumină,
Ce mai sărută-n noapte ,aromele de tei,
Paharul plânge gol,romanţele suspină,
Că mai iubesc umil, tăcerea din femei.
Constantin Cristescu

miercuri, 3 iulie 2013

DANSUL NOPTII


Dans de noapte în ecou,
A făcut din nori albaştri,
Din car mare un landou,
Ce se leagănă prin aştri.

Plimbă toamnă ruginie,
Peste frunzele ce mor,
Într-un cânt de simfonie,
Susurul dintr-un izvor.

Ca o muză peste unde,
Trece-o lebădă tăcută,
Cântul nopţii o pătrunde,
Peste aripa cea mută.

Norii dezlegaţi aleargă,
Pe sub umbrele de astru
Şi din abur îşi încheagă,
Tropotul de cal albastru.

Luminau stele din car,
Peste noapte fără vină,
Eu iubeam fără habar,
Crizanteme de lumină.

POVARA



 Nu mai am nici lacrimi,
 Nu mai am nici vise
 Şi nici valuri nu-s pe lac,
 Stau romanţele ucise,
 Spânzurate-ntr-un copac.
 Într-un dans frunze tăcute,
 Părăsesc locul din ram
 Şi rămân romanţe mute,
 Peste ochiul meu de geam,
 Unde-o pânză prăfuită,
 Mic păianjen îşi mai ţine,
 O speranţă ne-mplinită
 Şi ofta singur ca mine.
 Am să ţes pânză de stele,
 Peste cerul roş de seară,
 Tu să mă îngropi în ele,
 Că nu mai vreau să-ţi fiu povară.

DEZLEAGA



Dezleagă-mi izvorul de lacrimi
Şi-am să te-alint prin noapte,
Cu blânde mângâieri de patimi
Şi-am să te-nchid în şoapte.

Dezleagă-mi tu prin ochii trişti,
Privirile ce-şi caută iubiri,
Pe trupul tău atât cât mai exişti,
Ne-om naşte alte amintiri.

Dezleagă-mi pasul meu pierdut,
Păşind pustiul din cărări,
Oferă-mi clipele de-un început
Şi dă-mi sărutul altor zări.

Dezleagă-mă şi lasă-mă în zbor,
Să pot să-ţi cânt romanţe,
Să-mi iei tăcut poverile din dor
Şi-am să te port în braţe.

Dezleagă-mi tu şi pofta de iubire,
În inocenţa-mi fără minte,
Apoi, atunci nimic să nu te mire,
De mă ascund după cuvinte.

TE-AM IUBIT


Iubirea-i numai una,
Iar noi atât de mulţi,
Pe tâmple este bruma,
Din anii mei desculţi.
Prin albe fire zac,
Iubirile-nşirate,
Eu le privesc şi tac,
Sunt goale şi uitate.
O lacrimă-n ocean,
Căzută dintr-un gând,
O cauţi dar în van,
N-o vei găsi nicicând
Apusurile noastre,
Ce-n amintire plâng,
Cu şoaptele măiastre,
În adieri prin crâng,
Le las în urmă toate,
Pe-o umbră de alee,
Mai port în paşi păcate,
Că te-am iubit femeie....


TRUBADURUL


Te-ai copt petală a nopţilor albastre
Şi cazi pe scena umbrei de lumină,
Un trubadur cânta cu notele măiastre,
Plângeau ghitări ecourile fără vină.

Eu nu mai pot să plâng prin şoapte,
Erup durerile ce zac în pieptul meu,
Aştept un trubadur să pună-n noapte,
Un zâmbet trist pe sufletul meu greu.

Mai cântă-mi doar o dată de iubită,
Îmi gâdilă auzul cu ultimul tău vers
Şi lasă umbra mea uitată, rătăcită,
Să-i plângă stele prin micul univers.

Adună-ţi note în dimineţile ce curg,
Tu-ai să le porţi prin inimă povară,
Croindu-mi drumuri către alt amurg,
Să vii să-mi cânţi în fiecare seară....

ASCUNS IN NUFERI


Îşi plâng castanii florile bătrâne,
Ce cad pustiu pe-aleea fără pas,
În sufletu-mi nimica nu rămâne,
Tu îmi ascunzi ecouri fără glas.

Mă plânge lacul printre maluri,
O salcie prin adieri mai umblă,
Şi-aruncă frunzele prin valuri,
Dorind să mă ascundă-n umbră.

Aleargă chipul oglindit pe lac,
Ce-n calde unde-l împresoară,
Eu îl sărut din cerurile care tac
Şi luna plânge-n fiecare seară.

Tu nu mai simţi că nu mă vezi,
Prin amintiri cum eu mai sufăr,
Sunt noaptea rătăcită în livezi
Şi stau ascuns în florile de nufăr.

SA MA ADORMI


De ce te plângi, de ce mă plâng?
Nimicul creşte-n sufletele noastre,
Tu nu mă strângi, eu nu te strâng,
La piept cu visele în nopţi albastre.

Plâng aşternuturi albe de mătase,
Înţepenite-n nopţile atâta de pustii,
Mai rog Divinul să-mi mai lase,
O clipă doar să te aştept să-mi vii.

Pe coapsa ta să mai aştern cuvinte,
Pe sânii tăi izvorul caldului sărut,
Prin stele-apoi s-adorm cuminte,
Pe norii albi să-mi fac un aşternut.

Mai am o clipă  plină de-aşteptare,
Ce-o legănă-n apus iubirile târzii,
Te rog iubito să te renaşti în floare
Să mă adormi la sân ca pe copii....

UN CER

UN CER...

Se rupe cerul prin bucăţi,
Mă plâng norii cu ploaie,
Eu te visez ca-n alte dăţi,
Dansând prin el vioaie.
În braţe visul îl cuprind,
Să-l încălzesc la piept,
Lumini pe inimă aprind
Şi prin apusuri te aştept.
Să-mi dai o clipă de ecou,
Ce o mai porţi povară,
Plutind prin zborul nou,
Prin lacrimă de seară.
Am să te rog să-mi dai,
Chiar împotriva firii,
Sărutul florilor de mai,
Sărutul alb al nemuririi.
Atunci m-oi stinge liniştit,
Prin strune de chitară,
Sunt călătorul obosit,
Ce te aşteaptă-n seară.

marți, 2 iulie 2013

RAZA LUNII…



De viaţa mea se–nchină la apus,

Să vii iubito iarăşi lăngă mie,

Când soarele-i pe jumătate dus,

Să mai sorbim din clipele senine.

Să vii să mai citim prin stele,

Să mai simţim arome de cuvânt,

Să mai zburăm nebuni prin ele,

Purtâd doar umbre de pământ.

Să fim copii precum am fost,

Să fim din nou acei copii,

Cuminţi din zilele de post,

Să facem iarăşi jucării.

În palma mea să te topeşti,

Fierbinte să te simt nebună,

Eşti totul ce mai am şi eşti,

O rază ultimă din lună.
Constantin Cristescu

SĂ VII LUNĂ



Rotundă plină,mută,
Tu galbenă, tăcută,
În noapte îţi mai porţi
Luminile prin nopţi.

Divin ascunse-n stele,
Cu lacrimile mele,
Eşti clipă de-nceput,
A primului sărut.

Eşti martor de iubiri,
Cu vis de împliniri,
Prin nopţi rătăcitoare,
Tu te îneci în mare.

Laşi astrele-mi cuminţi,
Tăceri le-ameninţi,
Prin visu-mi care trece,
Rămâi pustie,rece.

Să-mi vii cu alte şoapte,
La margine de noapte,
În piscul meu de munte,
Să te sărut pe frunte.
Constantin Cristescu

ÎN GARA MEA


În gara mea pustie ,cum spun doar unii,
N-opreşte nici un tren şi cresc petunii,
Tăcute pietrele mai ard în soare năluciri,
Şi picură pe inimi norii povara de iubiri.

Stau linii de cuvinte,departe să mă ducă,
Pământul de picioare cu umbre mă apucă,
Captiv încet m-or face lumini de asfinţit,
Tu fugi mereu departe deşi nu te-am minţit.

Rămas pe banca rece, sub lacrima de nor,
Privirea te-o petrece în trenul meu de dor,
M-oi duce-n universuri cu alte primăveri,
Las băncii mele-n gară, tăcerile de ieri.

Un felinar mai plânge cu galbenul murdar,
Pe-un tren de amintiri ce parcă-i un marfar,
Din el coboară iar femei cu zâmbete pe faţă,
Prin gara mea de suflet, se naşte altă viaţă
Constantin Cristescu

IUBIRI MOARTE



Dau drumul nopţilor să-şi curgă
Peste oceane pline de-amintiri,
Apusurile care vor să-mi plangă,
Cu lacrimi seci, tăcutele iubiri.

Oceanul meu cu-adânc de lacrimi,
Îşi poartă val prin spume inutil,
Mă cerne lutul încărcat de patimi
Şi inima mi-o cere un suflet de copil.

Chitara-şi lasă notele cu sânge,
Pe trupul tău e palma mea trudind,
O mângâiere care încă plânge,
Iubirea ta tacută ,dar... minţind.

De mai zâmbesc prin asta lume,
Sunt doar caricatură de moment,
Tăceri ascult pe valul plin de spume,
Dar la iubiri mereu sunt repetent.

Tu strângi la piept încă o umbră,
Eu sunt prin astre umilul călător,
Chitara ta, mai cântă încă sumbră,
O simfonie din iubirile ce mor.
Constantin Cristescu

EU AM SĂ VIN





Prin noaptea rece de-ntuneric,
Eu să vin la tine lună,
Voi călări-mbrăcat în cleric,
Din lumea mea nebună.

Năframa lăncii mele întristate,
Să te pătrundă-n trup,
Să-mi picuri galben prin păcate,
Doar cântece de cuc.

Ţi-oi sângera lumina de tăceri,
Alaiul tău de stele,
Îţi leg la gât povara de dureri,
Din visele-mi rebele.

Eu să vin când soarele-i apus,
Pe altă parte de lumină,
Că nu mai vreau să-ţi fiu supus,
Doar tu mai eşti de vină.

Să mai ucid promit că voi veni,
Tristeţea nopţilor senine,
Atunci când nimeni n-o mai şti,
Că te-am iubit pe tine.
Constantin Cristescu

TE CHEM....





Te chem să vii în marea mea de vise,
Te chem să-nveţi a lacrimei cărări,
Te chem să vezi de vrei culorile ucise,
Te chem în zbor spre alte depărtări.

Te chem în noaptea mea cu heruvimi,
Te chem să navigăm în albii nori,
Te chem să te îmbăt cu florile de crini,
Te chem în vals să naştem alţi fiori.

Te chem în doina serii ce încă o asculţi,
Te chem cu-n flaut încărcat de dor,
Te chem să urci la mine sus prin munţi,
Te chem să naştem rece, alt izvor.

Te chem să lăcrimăm din nou cuvinte,
Te chem când luna iară înfloreşte,
Te chem să vii prin cerul meu cuminte,
Te chem să vii căci luna ne iubeşte.

Te chem să-mi vii în inima-mi pustie,
Te chem prin şoapta-mi sumbră,
Te chem să vii în noaptea mea târzie,
Te chem patrunde-mă tu umbră.

Te chem din nou să-mi vii singurătate,
Te chem povară dulce din cuvânt,
Te chem mereu dar ştiu că eşti departe,
Te chem umil tăcere de mormânt.

Te chem cu-o adiere liniştită-n noapte,
Te chem prin frunza verde în zăvoi,
Te chem să ne-mbătăm iarăşi cu şoapte,
Te chem să fim doar unul, amândoi.
Constantin Cristescu

luni, 1 iulie 2013

DE DEPARTE

DE DEPARTE

Mă cerţi de departe
Şi vocea ta-mi curge
Linişti peste suflet.
Te simt zâmbind
Amar singuratatea,
Cuibărită în suflet.
Şoapta ta mă încântă,
Pătrunzându-mi
Sufletul pustiu de tine.
Te aud şi te simt
Alergând prin timpane,
Surde la muzici celeste.
Zarurile sunt aruncate.
Muşcând mantinela,
Timpului rostogolit
În clipele de iubire,
Călărind peste gând.
Sufletul tău mă îmbracă
In culori de curcubeu,
Ce unesc departari.
În umbra roţii lui Cronos
Scârţâind răsturnări,
De clepsidre albastre,
Mai stau toţi zeii mei,
Zâmbindu-mi dăltuiţi,
Peste nopţile albe
Ce-mi poartă în braţe,
Muzele mele nude....