miercuri, 3 iulie 2013

ASCUNS IN NUFERI


Îşi plâng castanii florile bătrâne,
Ce cad pustiu pe-aleea fără pas,
În sufletu-mi nimica nu rămâne,
Tu îmi ascunzi ecouri fără glas.

Mă plânge lacul printre maluri,
O salcie prin adieri mai umblă,
Şi-aruncă frunzele prin valuri,
Dorind să mă ascundă-n umbră.

Aleargă chipul oglindit pe lac,
Ce-n calde unde-l împresoară,
Eu îl sărut din cerurile care tac
Şi luna plânge-n fiecare seară.

Tu nu mai simţi că nu mă vezi,
Prin amintiri cum eu mai sufăr,
Sunt noaptea rătăcită în livezi
Şi stau ascuns în florile de nufăr.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!