duminică, 14 iulie 2013

FATA MORGANA


Mi-ai aşezat zilele la coţul singurătăţii,
Unde somnul veşniciei înţepenit în vis,
Îngreunează pleoapa mea şi-a zeităţii,
Iar ochiul timpului a mai rămas închis.

Din el ies lacrimi care-şi curg albastre,
Deşert prin sufletu-mi atâta de pustiu,
Prin pieptul meu stă cerul gol de astre,
Minţindu-mă frumos îmi spui că-s viu.

Te tot visez iubito prin fiecare noapte,
Adăpostind prin tine luminile de zori,
Eu mângâi dimineţi cu clipe-n şoapte,
Tu te ascunzi printre gradinile de nori.

Te caut iarăşi prin zările cu-n roş apus.
Te caut iarăşi fată, tu ce nu ai prihană,
Să te iubesc etern aşa precum am spus,
Dar n-am noroc,eşti Fata mea Morgană....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!