duminică, 14 iulie 2013

ÎMI PLÂNGE GOL



Îmi plânge gol paharul într-o seară,
Pe fundul său o lacrima de amintiri
Şi-a înecat amurguri printr-o vară,
Pe-adânc de vise ce plăteau iubiri.

Doar eu cu Bachus judecaţi la bară,
Ne plângem roua,prin florile de tei,
Paharul poartă-n suflet iar povară,
Că am iubit mereu tăcerea din femei.

Ne ceartă-o lună care mut străluce,
Înlanţuiri de umbre-n frunzele de tei,
Din trupul meu un suflet cald se duce,
Spre-adâncul de ocean din ochii ei.

Sunt umbra rece ,vinovată de lumină,
Ce mai sărută-n noapte ,aromele de tei,
Paharul plânge gol,romanţele suspină,
Că mai iubesc umil, tăcerea din femei.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!