duminică, 14 iulie 2013

O NOAPTE



Plămadă-n cântec de apus ,
Sunt călător ce se îneacă-n noapte,
Cu sufletul umil, supus,
Îmi construiesc din versuri şoapte.

Mă mângâie doar luna,
În ale mele vise din nopţile albastre,
Tu calci degeba-ntr-una,
Poteci de val prin marile albastre.

Eu nu cobor din stele,
Ascuns acolo stau de noapte-nlănţuit,
Rămân ascuns prin ele,
Prin visul meu ce nu e încă desluşit.

Privirea ta ca o săgeată,
Îmi taie umbra în bucăţile mărunte
Şi-o lacrimă îşi pune pată,
Pe doinele tăcute-n vârf de munte.

În tine eu, încă mai cred,
Eşti zâna ce se naşte peste nopţi,
În vis doar te sărut,te văd,
Te-oi săruta mereu pe sânii copţi.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!