miercuri, 3 iulie 2013

POVARA



 Nu mai am nici lacrimi,
 Nu mai am nici vise
 Şi nici valuri nu-s pe lac,
 Stau romanţele ucise,
 Spânzurate-ntr-un copac.
 Într-un dans frunze tăcute,
 Părăsesc locul din ram
 Şi rămân romanţe mute,
 Peste ochiul meu de geam,
 Unde-o pânză prăfuită,
 Mic păianjen îşi mai ţine,
 O speranţă ne-mplinită
 Şi ofta singur ca mine.
 Am să ţes pânză de stele,
 Peste cerul roş de seară,
 Tu să mă îngropi în ele,
 Că nu mai vreau să-ţi fiu povară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!