marți, 2 iulie 2013

RAZA LUNII…



De viaţa mea se–nchină la apus,

Să vii iubito iarăşi lăngă mie,

Când soarele-i pe jumătate dus,

Să mai sorbim din clipele senine.

Să vii să mai citim prin stele,

Să mai simţim arome de cuvânt,

Să mai zburăm nebuni prin ele,

Purtâd doar umbre de pământ.

Să fim copii precum am fost,

Să fim din nou acei copii,

Cuminţi din zilele de post,

Să facem iarăşi jucării.

În palma mea să te topeşti,

Fierbinte să te simt nebună,

Eşti totul ce mai am şi eşti,

O rază ultimă din lună.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!