marți, 2 iulie 2013

TE CHEM....





Te chem să vii în marea mea de vise,
Te chem să-nveţi a lacrimei cărări,
Te chem să vezi de vrei culorile ucise,
Te chem în zbor spre alte depărtări.

Te chem în noaptea mea cu heruvimi,
Te chem să navigăm în albii nori,
Te chem să te îmbăt cu florile de crini,
Te chem în vals să naştem alţi fiori.

Te chem în doina serii ce încă o asculţi,
Te chem cu-n flaut încărcat de dor,
Te chem să urci la mine sus prin munţi,
Te chem să naştem rece, alt izvor.

Te chem să lăcrimăm din nou cuvinte,
Te chem când luna iară înfloreşte,
Te chem să vii prin cerul meu cuminte,
Te chem să vii căci luna ne iubeşte.

Te chem să-mi vii în inima-mi pustie,
Te chem prin şoapta-mi sumbră,
Te chem să vii în noaptea mea târzie,
Te chem patrunde-mă tu umbră.

Te chem din nou să-mi vii singurătate,
Te chem povară dulce din cuvânt,
Te chem mereu dar ştiu că eşti departe,
Te chem umil tăcere de mormânt.

Te chem cu-o adiere liniştită-n noapte,
Te chem prin frunza verde în zăvoi,
Te chem să ne-mbătăm iarăşi cu şoapte,
Te chem să fim doar unul, amândoi.
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!