joi, 12 septembrie 2013

UN ALT APUS

Deschide doar muzica superbă,
De adevăr atât de plină,
Ascultă şoapta notelor acerbă,
Sub rămăşiţa de lumină.

Eu fruntea am să plec cuminte,
În poala florilor de mai,
Prin note am să scriu cuvinte,
Din visele pierdute-n rai.

Apusuri plâng chitări pe strune,
De stele ceru-i răvăşit,
Păşim ca două umbre-n lume,
Ecoul zace-nmărmurit.

Se odihnesc lumini în palma ta,
Când plânge-un cer senin
Un roş tăcut de lin mai adormea
În umbre calde de destin.

Ca pe o rugă cântecul ascultă,
Eu mă înalţ, parcă erup,
Tu-mi dăruieşti iubirea-ţi mută,
Un alt apus, să mai apuc.
Constantin Cristescu

TE CHEM...

Te chem să vii în marea mea de vise,
Te chem să-nveţi a lacrimei cărări,
Te chem să vezi de vrei culorile ucise,
Te chem în zbor spre alte depărtări.

Te chem în noaptea mea cu heruvimi,
Te chem să navigăm în albii nori,
Te chem să te îmbăt cu florile de crini,
Te chem în vals să naştem alţi fiori.

Te chem în doina serii ce încă o asculţi,
Te chem cu-n flaut încărcat de dor,
Te chem să urci la mine sus prin munţi,
Te chem să naştem rece, alt izvor.

Te chem să lăcrimăm din nou cuvinte,
Te chem când luna iară înfloreşte,
Te chem să vii prin cerul meu cuminte,
Te chem să vii căci luna ne iubeşte.

Te chem să-mi vii în inima-mi pustie,
Te chem prin şoapta-mi sumbră,
Te chem să vii în noaptea mea târzie,
Te chem patrunde-mă tu umbră.

Te chem din nou să-mi vii singurătate,
Te chem povară dulce din cuvânt,
Te chem mereu dar ştiu că eşti departe,
Te chem umil tăcere de mormânt.

Te chem cu-o adiere liniştită-n noapte,
Te chem prin frunza verde în zăvoi,
Te chem să ne-mbătăm iarăşi cu şoapte,
Te chem să fim doar unul, amândoi.
Constantin Cristescu

LA PIEPTUL TAU


Cuprinde-mă în braţe ca pe-o umbră,
Apoi să mă ascunzi tăcut la sânii tăi,
Când visele-mi prin stele încă umblă,
Iar sufletul mi-l lasă să ardă în văpăi.

Cu doru-ţi mai adie o lacrimă de nor,
Înlănţuind ghitare în sunete de flaut,
Ecouri de romanţe din cristalin izvor,
Le-aud curgând ,eu încă te mai caut.

Pe coapsa ta apusul cu urme de sărut,
Se cubiări în noaptea eternului ceresc,
Eu în a tale braţe nasc vise de-nceput,
Ce zboară către stele şi încă te iubesc.

Adorm la pieptul tău cu visele senine,
Căldura ta divină mă-mbracă iar tacit,
Iubirea ta o ţin mereu ascunsă-n mine
Şi-o voi purta în visul meu spre infinit.
Constantin Cristescu

IUBIRI MOARTE

Dau drumul nopţilor să-şi curgă
Peste oceane pline de-amintiri,
Apusurile care vor să-mi plangă,
Cu lacrimi seci, tăcutele iubiri.

Oceanul meu cu-adânc de lacrimi,
Îşi poartă val prin spume inutil,
Mă cerne lutul încărcat de patimi
Şi inima mi-o cere un suflet de copil.

Chitara-şi lasă notele cu sânge,
Pe trupul tău e palma mea trudind,
O mângâiere care încă plânge,
Iubirea ta tacută ,dar... minţind.

De mai zâmbesc prin asta lume,
Sunt doar caricatură de moment,
Tăceri ascult pe valul plin de spume,
Dar la iubiri mereu sunt repetent.

Tu strângi la piept încă o umbră,
Eu sunt prin astre umilul călător,
Chitara ta, mai cântă încă sumbră,
O simfonie din iubirile ce mor.
Constantin Cristescu