vineri, 4 octombrie 2013

CALIGULA ( dupa T. Arghezi)


Dorm în umbră legănate lebede în puf de undă,
Printre aşternuturi albe,printre stele fără cer,
Un chelbos de preşedinte vrea să mai ascundă,
Rest de flotă ruginită, tot visând că-i fermier.

Din palat,la miezul nopţii ne aruncă mâna bună,
Pâinea ce nutreşte trudă cu urarea; traiţi bine!
Tu popor cu maţe goale care mai rânjeşti la lună,
Zău trezeşte-l din visare, să trăiască, ca şi tine.

Stea cu stea tot dăruieşte la lichele şi-acoliţi,
Generali şi colonei peste noapte-apar într-una,
Ne ucide doina-n fluier şi mereu suntem minţiţi,
Doamne nu-i lasa să fure şi fă să le sece mâna.

În palatele aprinse, prin balcoane şi unghere,
Deputaţi si senatori mai cu toţii sunt dihănii,
Cântă popii liturghii ca un imn pentru durere
Şi jogodiile fură ce râmăne, tot, şi bat mătănii.

Doar cenuşa mai ramâne, dar nu-i adevărat,
Să cred că e înveşmântată în lacrimi de safir
Şi-un parlament nebun, cu oameni de căcat,
Fă se coboare-n gloată să-i spunem: Hai sictir....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!