vineri, 4 octombrie 2013

CAVALERUL KURD (parodie dupa A.Macedonski)


Călarind peste câmpie,
Cavalerul kurd,
Se credea o rază vie,
Când era în nud.

Ars de vânturi şi de soare,
Era oacheş şi cu har,
Tânăr în a vieţii floare,
Călărea,...dar rar.

Avea braţe musculoase,
Chipul bărbătesc,
Bucile-i zâmbeau cărnoase,
Păcatul lumesc.

Cu picioarele-i în scări,
Calul îşi întreabă,
De-o să-l ducă-n alte zări,
Dacă-i face-o labă.

Tot zburând peste pustie,
Cu-armăsaru-i sur,
De femei nu vrea să ştie,
Că-l durea în cur.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!