vineri, 18 octombrie 2013

DE-AI SA VII


Mă-mbrac prin suflet doar cu tine,
Pe mine se aştern iar funze ruginiu,
Mă chemi mereu în toamnele alpine,
Să plâng tăceri în piscul meu pustiu.

Semeţii brazi,doar ei rămân şi vântul,
Să-mi plângă liniştea în codrul sfânt,
S-a umezit cu lacrimi reci pământul
Şi brumele albite îmbracă un cuvânt.

Pe ramuri un cocoş de munte cântă,
Luminile de lună în galben de dureri,
O linişte de vise către înalt se-avântă,
Tu-mi vii frumoasă toamnă cu tăceri.

Am să te iau în braţe de-ai să-mi vii,
Şi-am să dansez cu tine printre nori
Şi-om plânge singuri, brume argintii,
Prin noapte rece,prin grădini cu flori.

Pădurea ne aşteaptă plină de culoare,
Tu o scrisoare blândă ai să-mi scrii,
Ai să m-aşţepţi cu faţa-ţi zâmbitoare,
Să-i mai păşim din nou cărările pustii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!