vineri, 4 octombrie 2013

MISS TUTA


Întors acasă mă simt bine,
Aş zice poate cam scăpat,
De boala ce zăcea în mine
Şi-am fost ales să fiu jurat.
Avea primarul o povară,
Ceva parale de împrăştiat
Şi vrea să facă-n miez de vară
Concurs”Miss Tuta” de la sat.
Erau aleşi printre juraţi,
Un popă din cei sfinţi,
Un poliţist cu umeri laţi
Şi doi moşnegi „cuminţi”.
Prin gând încep să mă adun,
Că mă ştiau mai toţi de bard,
Să nu dau note de nebun,
Le-am spionat de după-un gard.
Trecuse Leana lui Axinte,
Cu mersu-i sigur apăsat,
Era săraca fără minte,
Dar ca un şarpe-n pat.
Trecu Maria dintre dealuri,
La braţ cu noii ei vecini,
Se pare că făcuse valuri,
Prin nişte tufe de ciulini.
Apoi se perindă sub tei,
Cu chipul tot îngândurat,
Frumoasa Mona lui Matei,
Văcarul şef de peste sat.
Se unduiau pe scenă-n budigăi,
Eu le-admiram până-ntr-atât,
În mine zău simţeam văpăi
Şi mă ardea perfuzia în gât.
Nota şi poliţistul meu banal,
Dar plictisit şi fără rost,
Că le facea proces verbal,
Câte o noapte-ntreagă pe la post.
Să fiţi voi fete binecuvântate,
Le spuse popa lin pe sub musteţi,
Că eu vă iert de multele păcate,
De-o să veniţi la slujba din boscheţi.
Eu ruşinat de gândurile mele,
Ce se lipeau de fiece buric,
Zâmbesc pierdut pe cer de stele
Şi chiar visez cam fost NIMIC.....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!