vineri, 4 octombrie 2013

NU RAPITI


Mă pătrunde pământul cu fiece clipă,
Amici mei morţi, mă trag lângă ei,
Obositul meu înger e doar c-o aripă
Şi-o bate în noapte în frunză de tei.

Ei speră să prindă fărâma rămasă
Purtată de vise prin noaptea târzie
Ce zboară-n Eden şi lumina îşi lasă
În trupul meu e iară grădina pustie.

Voi ce-aţi ramas privitorii de stea
Voi mai simţiţi şi ploaia şi vântul,
Nu răpiţi nicicând lumina din ea,
Nu răpiţi nici din mine cuvântul.

Clepisdra e spartă degeaba mai ţip,
Trei clipe de viaţă mai am în bocea,
Îmi curge din ea ultim fir de nisip
Şi-amicii vor toţi, acum capra mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!