vineri, 18 octombrie 2013

SPUNE-MI IUBITE CITITOR


De ce versurile poartă amprente de lumină?
De râs şi plâns în poala nopţilor de decădere,
Iar harta-n suflet îmi este ţintuită fără vină,
Cu lungi piroane ruginite ce-s rătăcite-n stele.

Şi să-mi mai spui cum de-s vecin cu-o lună,
De ce-s pustiu în zborul meu?în adieri de vânt,
Cu linişte de noapte ce şoapte-şi mai adună,
Să-mi mai aşeze-n lacrimi fărâme de cuvânt.

Eu te postez prin suflet aşa ca pe-o chemare,
Tu cititor de suflet ce-alergi în ochi o zare,
Să vii să pui amprenta pe lunga-mi aşteptare,
Iar trista mea iubire am s-o înec prin mare.

Tu suflet drag, tu braţul nu mi-ai mai întins,
Tu mă crede-ai nemuritor în suflet că sunt zeu,
Ca Prometeu de lanţurile grele sunt cuprins,
De stele-n cer şi-ţi las plăpând cuvântul meu.

De ce mai sting prin toamnă,prin frunze ruginii?
Culori se pierd în floare cu-arome de grădini,
Un chip uitat de doamnă ce-şi plânge nostalgii,
De ce nu-mi uiţi iubirea şi tot la ea te-ncnini ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!