luni, 14 octombrie 2013

TOAMNA TARZIE


Ne-născute, dar vioaie,
Adunate-n albii nori,
Picăturile de ploaie
Îmi provoacă reci fiori.

      Pe un ram golit de frunze,
Vrăbii ciripesc de zor,
Vor să-ntoarcă printre muze
Rândunelele din zbor.

Şi se- apleacă ofilite
Toate florile de camp,
Ce n-au fost încă cosite
De răceală, peste timp.

Doarme salcia bătrână,
Oglindindu-se în val,
E golită mândra stână
Care se afla pe deal.

Şi se leagănă pădurea
Azvârlindu-şi pe pământ,
Frunza ce-a văzut securea
Într-un şuierat de vânt.

Se-nfiripă o romanţă
Peste noaptea cea târzie.
Greieraşul meu ia clanţă,
Că furnica n-o să vie….:))))
Constantin Cristescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!