miercuri, 20 noiembrie 2013

CORABIA CU VISE


Să vii să-mi cânţi în visele ce zboară,
Prin cerul lor cu norii de-amintiri
Şi-am să te-nchid în lacrima de seară,
Cu-apusul meu din blândele iubiri.

Corabie pierdută prin valul ei de cer,
Ţi-oi legăna romanţele pe-o undă,
Iar eu să las prin trupul meu stingher,
Iubirea ta încet să mă pătrundă.

Şi ne-om lega-n ecourile fără minte,
Cu funiile dintr-un cald sărut
Şi-om tăvăli prin şoapte reci cuvinte,
Ca să le luăm cu noi în aşternut.

Corabia să zboare pe valul unui nor,
La cârma ei, blestemul din destin,
Încet să muşte sânii,cu dinţii unui dor
Şi-o lacrimă de sânge să-i închin.

Închis în ea, am să te port prin viaţă,
Sărutul tău să-l simt mereu flămând,
În vânt şi ploi,prin soare sau în ceaţă,
Iubita mea să-mi fii, în fiecare gând.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comenteaza-ma, dar cu sufletul curat!